A trecut ceva timp de când nu v-am mai scris, dar acest lucru nu înseamnă că v-am uitat sau că am neglijat administrarea revistei „Confluențe Literare”. Evenimente complexe s-au întâmplat în această perioadă atât pentru mine, cât cu siguranță, și pentru dumneavoastră.
Mesajul de față este relativ scurt. Îmi voi păstra principalele subiecte de interes pentru a vă adresa mai multe rânduri cu ocazia Crăciunului și a Noului An. Astfel, am primit nenumărate mesaje privind contorizarea articolelor. Pot spune că anul 2016 a fost dedicat contorizării! Știți bine că am schimbat regula de clasificare a articolelor de cel puțin trei ori, ceea ce înseamnă destul de mult.
Reflectând asupra diferitelor criterii de clasificare, am ajuns la concluzia că o formulă de calcul a punctajului ținând cont de numărul de voturi și cel de cititori ar fi cea mai bună variantă. Dar îmi era dificil să găsesc o modalitate de a constitui această formulă.
În cele din urmă, am constatat că există posibilitatea de a aduna numărul de voturi și cel de cititori plecând de la următoarele premise. Astfel, la nivel global avem 10.289.137 cititori și 1.131.157 voturi. Prin urmare, există un raport de 10.289.137 / 1.131.157 = 9,09 între numărul de cititori ai revistei și cel de voturi. Pe scurt, avem 9 cititori / vot. Prin urmare, o posibilă formulă de calcul a punctajului ar fi:Punctaj Articol = Voturi + Cititori / 9.
Prin urmare, am utilizat această formulă pentru a reface toate clasamentele și am introdus punctajul pentru a fi afișat la nivel de rubrici și articole. Bineînțeles, totul este perfectibil, însă cred că acesta reprezintă un pas înainte către integrarea celor două forțe motrice ale audienței: numărul de cititori și numărul de voturi. Am speranța că această metodă va conduce la o mai echitabilă clasificare a articolelor decât celelalte utilizate până în prezent.
În altă ordine de idei, în urmă cu o lună de zile un nou autor al publicației m-a întrebat dacă performanța pe care a atins-o este bună sau rea. I-am răspuns că nu este nici bună și nici rea, în sensul că nu trebuie băgată în seamă mai mult decât este cazul. Mai precis, afișarea acestor clasamente și performanțe de autor au drept scop auto-depășirea folosind drept criteriu evoluția celorlalți autori din „plutonul de alergare” al revistei.
Îmi aduc aminte de alergarea de rezistență pe lungimea de 2000 de metri din timpul liceului. Cursa părea că nu se mai termină vreodată. Plămânii îmi respirau cu dificultate. Picioarele nu le mai simțeam. Se părea că îmi sar balamalele la propriu și că niciodată nu voi ajunge la capăt. Însă observându-i pe cei de lângă mine, în special din față, că nu se dau bătuți, atunci mă ambiționam și nu mă lăsam mai prejos.
Similar, am urmărit la Discovery un documentar despre alergătorii din Kenya. Clima în acea zonă a lumii este cumplit de caldă. Alergarea se desfășura cu dificultate, dar se părea că atleții locali nu aveau probleme speciale. Și atunci un reporter a luat un interviu după finalizarea antrenamentului desfășurat în regim de maraton, legat de secretul rezistenței deosebite pe care ei o au aparent prin naștere.
Răspunsul a fost simplu și a sunat cam în felul următor: — Când începi să alergi, îți vine imediat să abandonezi. Îți dai seama după câteva sute de metri alergați prin căldură că ești prea slab să mai continui. Prin urmare, există o puternică tentație de a abandona. Însă când privești pe ceilalți care aleargă împreună cu tine, brusc te decizi să nu te lași mai prejos. Și atunci, paradoxal, îți dai seama că poți să alergi, deși inițial erai tentat să abandonezi. Astfel, fiecare atlet din grupul de alergare gândește la fel și la final, toți aleargă mult mai mult, mai repede și mai bine decât dacă s-ar fi antrenat individual!
Prin urmare, priviți aceste clasamente fără patimă și fără supărare. Folosiți mijloacele care v-au fost puse la dispoziție pentru distribuție pe rețelele sociale. Scrieți mai bine, mai simplu și mai atractiv. Nu îi blamați pe ceilalți că au mulți prieteni și că au un loc nemeritat. Nimeni nu este favorizat de sistemul de publicare al revistei „Confluențe Literare”. Nici chiar eu. De regulă, articolele mele ajung pe un „bine-meritat” loc 20 sau uneori 15. Credeți că nu aș putea din rațiuni de orgoliu să schimb acest lucru, cel puțin în dreptul meu? Sau să îmi definesc un editorial pe care să îl citească toată lumea înainte de ajunge la articolele revistei?
Mi-ar fi extrem de simplu, dar nu acesta este scopul acestui proiect literar. Fiindcă eu cred că sub o formă sau alta, trebuie să ne perfecționăm scrisul din rațiuni artistice, eliberate complet de dorința de notorietate sau de întâietate și printr-o predarea deplină în brațele spiritualității și artei. Sună utopic, nu-i așa? Poate, dar așa este arta! Utopică, magnifică și fascinantă.
Așadar, am rugămintea să nu puneți prea multă patimă în aceste clasamente, ci să continuați să vă dezvoltați ca artiști și oameni cu talent care publică pur și simplu din dragoste pentru această sublimă artă a scrisului. Iar notorietatea va veni la timpul ei, ca un accesoriu și nu ca un scop în sine.
Vă doresc o seară plăcută și deja mă gândesc la ce vă voi scrie cu ocazia sărbătorilor de sfârșit de an!
Cu mult drag,
Octavian Lupu
Co-Fondator, alături de George Roca, al publicației Confluențe Literare
București
24 noiembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu