Editorial. Vara sfidării

Cum ne petrecem vara? Unii, sufocaţi de căldură, aşteptăm răcoarea. Alţii pe ogoare, alţii prin birouri. Mai puţini în Grecia şi la Monte Carlo. Cei care am rămas în ţară vrem să ştim ce se mai întâmplă cu noi. Dacă ne luăm după ştiri, constatăm că de câteva zile este o trudă teribilă a guvernanţilor de a ne sfida. În primul rând, ne-au făcut din cap calendar prin felul esopic de a face bine unora dintre demnitari. Şi unor şefi din structurile de putere. Ne aducem aminte că în campania electorală s-au promis creşteri de salarii şi pensii. S-a făcut ceva. La cei mulţi mărunţiş, la cei mari dublări ori triplări de venituri. Aud că Guvernul se confruntă cu o creştere alarmantă a deficitului bugetar. Pe primele şase luni ar fi un deficit de 6,3 miliarde lei. Pentru anul viitor se anunţă o situaţie şi mai dificilă. Se vântură foarte multe zvonuri. Rezultatul că de la Interne au ieşit la pensie 3.200 de persoane. De teamă să nu prindă legi care le-ar diminua pensia. Te cruceşti să auzi că s-au făcut lăsări la vatră la vârste incredibil de mici. La 40 de ani pensionar cu o pensie care te intimidează, când auzi la cât se ridică. Trec oamenii în civilie şi a doua zi sunt nou-născuţi pentru un alt front al muncii. Dacă ar mai trăi mama, i-aş fi spus: Mamă, de ce nu m-ai făcut general? Ori magistrat? Băteam pas pe front, împărţeam dreptatea şi acum nu mă jeluiam uitându-mă la alţii. Ea mi-ar fi răspuns părinteşte: Dragul meu, cum ţi-ai aşternut, aşa dormi. Nu ştiu de ce m-am pus pe mine în această ecuaţie, că fac parte dintre cei care (obligatoriu) se mulţumesc cu cât le-a dat soarta. Numai că soarta nu este dreaptă cu toţi. Oricum este extrem de dificil să pătrundem noi, oamenii de rând, în mecanismul împărţirii veniturilor. Care profesii sunt foarte importante pentru ţară, pentru oameni, pentru a fi răsplătite cu bani mulţi? Numai că cine împarte, parte îşi face. Îmi aduc aminte că o cunoştinţă care a fost în primul Parlament al ţării, jurist de meserie, mi-a spus o poveste într-o seară de fericire personală. Îmi zice amicul: după ce am ajuns în Parlament, ne-am adunat toţi juriştii şi ne-am înţeles că este momentul să ne respectăm profesia prin răsplata bănească. Şi au făcut legi pentru ei, atât de bune, că nici acum nu pot fi clintite. Aşa că magistraţii au cu ce să trăiască. Mă gândeam dacă această ideea le-ar fi venit medicilor ori profesorilor, care au rămas după aproape trei decenii de râsul societăţii. Educaţia încă nu şi-a găsit cadenţa. Poate va face antrenament după manualul de educaţie fizică al ministrului din Maramureş. Doctorii măcar au căutare în lume. Cei buni, rămaşi în preajmă, sunt extrem de solicitaţi. Au venit militarii la rând. De anul trecut sistemul de pensii militare de stat nu mai face parte din sistemul public de pensii. Acolo nu te bagi. Fotografiatul interzis! Numai că o serie de pensii speciale au ajuns să se dubleze, chiar să se tripleze în mai puţin de zece ani, datorită legislaţiei avantajoase. Bulucul la pensii s-a datorat adoptării unei ordonanţe de urgenţă de modificare a pensiilor speciale. Penitenciarele critică proiectul. Mă întreb: Ce a făcut acel cetăţean din sistemul public să aibă 24.232 lei ori un magistrat 40.000 lei? Aşa am ajuns la concluzia că România este împărţită în cetăţeni speciali şi cei fără importanţă. O să fiu învinuit că nu pricep lumea în care trăiesc. Ba sunt dumirit că altfel nu aş scrie despre ea. În această vară am aflat că parlamentarii sunt speciali şi ei (unii sunt). Cei mai stranii sunt tinerii pensionari. Un sindicalist constată: au lăsat şmecherii din Ministerul de Interne să se pensioneze la 42 de ani cu pensii de 130 de milioane, apoi i-au reangajat pe post de consilieri. Mă gândesc la cei care au depus jurământ pentru ţară: Nu sunt capabili de sacrificii? Recunosc şi eu că nu e moral, dar e legal. Au apărut patrioţii cu bani mulţi. Un agricultor are o pensie medie de 381 lei. Dreptate-i asta?!

Autor: Gheorghe Pârja

Sursa: Graiul Maramureşului