Nici nu m-am indoit ca, in momentul cand se va afla de
condamnarea definitiva a lui Puiu Popoviciu, acesta va fi deja demult plecat
peste hotare, intr-un loc de unde sa poata urmari linistit la televizor cum il
condamna necrutatoarea justitie romana.
Nu stiu cum o fi la altii, mai europeni decat noi, dar
justitia noastra este uneori cam ca pisica cu clopotei, cea care nu prinde
soareci: cerceteaza inculpatul, il judeca, il condamna, iar cand sentinta
devine definitiva si irevocabila, n-ai ce face cu ea, intrucat cel in cauza s-a
facut intre timp nevazut.
Puiu Popoviciu nu face exceptie de la aceasta regula
damboviteana. Zvonurile spun ba ca ar fi fost vazut inca de acum vreo doua luni
in Principatul Monaco, ba ca locuieste intr-unul din cele trei apartamente pe
care le detine in SUA, ba ca este gazduit intr-un paradis fiscal, care n-a
incheiat cu nimeni vreun tratat de extradare, prietenii stiu de ce.
Un singur lucru este sigur: ca a sters-o englezeste, la
scurt timp dupa ce aflase de prima condamnare si a inteles ca rezultatul celei
definitive n-are cum sa-i aduca ceva bun.
Sa-mi fie iertat, daca am o opinie proprie in aceasta
problema, dar imi vine greu sa inteleg cum de n-a fost dat in consemn la
frontiera, cum de n-a fost supravegheat pas cu pas si n-a fost urmarit minut cu
minut un om aflat la un pas de condamnare, dar putred de bugat, suficient ca sa
poata duce o viata de belfer oriunde in lume.
Nu exclud insa nici varianta ca la frontiera s-a dat
respectivul consemn pentru numitul Popoviciu, poate chiar a fost urmarit, ba
chiar detectivii sa-l fi supravegheat minut cu minut. Ei, si? Celebrul Omar
Hayssam nu era si el urmarit pas cu pas, cand a trecut granita, intr-o veselie,
pe la Vama Veche? L-a oprit cineva ca sa-l intrebe de sanatate?
Deputatul Sebastian Ghita nu era tot supravegheat clipa cu
clipa, atunci cand s-a fofilat prin trafic, si cand nu s-a mai oprit decat dupa
ce a ajuns dincolo de frontiera? As zice chiar ca, daca nu primea o mana de
ajutor de aici, din tara, n-ar fi apucat sa faca un periplu prin zece tari
europene si sa se opreasca pana la urma la vecinii sarbi.
Cand a fost prins la Belgrad, am gandit ca, gata, s-a zis cu
el. Da de unde? Abia acum s-au complicat lucrurile, pentru ca dl Ghita, care la
noi este un simplu inculpat, in Serbia este un prosper om de afaceri, iar
sarbii il pretuiesc. Ba chiar au nevoie de el si de afacerile lui, care acolo
sunt investitii straine, ceva dupa care tanjim si noi.
In ultima vreme, se aude atata liniste din tara vecina,
incat am indoieli ca ni-l mai dau vecinii pe Ghita pentru interesul nostru,
calcand in picioare propriile lor interese. Un comunicat recent al Ministerului
Justiei lasa de inteles ca totul depinde de sarbi, iar de noi nimic.
Numai ca, daca suntem atat de mototoli incat nici pe Ghita
nu stim sa-l recuperam din tara vecina, atunci ma intreb, in mod firesc, oare ce
paradis fiscal ne va lua in serios cand vom cere sa-l extradeze pe Puiu
Popoviciu?
Mi se pare cam batator la ochi faptul ca urmaritii si
condamnatii, scapati pe la frontiera ca prin urechile acului si in ceasul al
doisprezecelea, sunt toti unul si unul, oameni cu buzunarele doldora si care
stiu ca banul e ochiul dracului. Dar n-o stiu numai ei. O stiu si cei pe langa
care trec neobservati, cand parasesc froniera.
Nu pot insinua ca s-ar fi facut vreo tranzactie cash acolo,
pe loc. Doamne fereste! Pot numai observa ca averile acestor imbogatiti ajunsi
pe mana justitiei sunt ca stupul de miere, pe langa care nu poti trece fara sa
te lingi pe degete.
Iar, daca zic stup, asta e putin. Averea dlui Popoviciu este
estimata la peste 340 de milioane de euro, conform unui top publicat de revista
Capital. Despre Sebastian Ghita tot presa scrie ca ar fi scos din tara 18
milioane euro, iar fabuloasa avere a unuia ca Omar Hayssam, un alt fugit prins
intre timp, nu stia nimeni s-o ghiceasca la data cand fugise.
Sunt cazuri total diferite, dar numitorul comun il ghicesti
observand ce usor au trecut pe sub nasul vamesilor si al granicerilor, ce greu
i-a fost apoi statului sa-l recupereze pe Hayssam, cate mai are de infruntat ca
sa-l inhate pe Ghita si cum ii scad sansele sa puna mana pe condamnatul
Popoviciu, plecat departe, cu stupul de miere la el.
Numai fraierii merg la zdup. Smecherii trec neobservati
frontiera...
Autor: Victor Piţigoi
Sursa: Ziare.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu