"ARC PESTE
TIMP... ANTONIE PLĂMĂDEALĂ"
1.
"POPORUL ROMÂN" s-a născut aici aşa cum suntem şi azi pe
pământul nostru; n-am venit de nicăieri; n-am venit peste nimeni; n-am fost
altfel, nici nu ne-a creştinat altcineva, târziu, ca să ne facă să intrăm în
rândul lumii civilizate a vremii. Nu ne-am făcut loc cu coatele nici în
istorie, nici în geografie. N-am scos pe nimeni din casa lui, ca să intrăm noi,
şi ne e martoră istoria că n-am mutat niciodată nici o piatră de hotar, mai departe
decât am ştiut că este dreptul şi moştenirea noastră. Când a fost nevoie ne-am
apărat, dar aceasta este cu totul altceva. "SUFLETUL ROMÂNESC" e paşnic şi vede în calitate de om a
tuturor oamenilor din lume, semnul unei identităţi care le garantează valoarea
distinctă şi unică în universul în care trăim. De aceea , românul consideră drept cea mai mare virtute OMENIA".
***
2. "Te mânii pe cel care îţi face rău. Mai ales pe
cel care te vorbeşte de rău. Te superi. Suferi. Suferi de o durere adâncă a
sufletului, mai mare decât orice durere a trupului. Te superi îndeosebi când o
face pe nedreptate. Când inventează. Mai ales când te judecă aşa, cu
nedreptate, suferinţa ta atinge culmi care cheamă răzbunare. Şi când te judecă
pe dreptate, te superi. Ai dori să te ierte. Nimeni nu e bucuros de greşelile
pe care le-a făcut. Le-ar dori uitate. Această dorinţă e aproape întotdeauna
semn de părere de rău, de căinţă". Şi te doare profund, te arde, te mistuie când nu ţi se
primeşte căinţa. Poate că de aceea "Mântuitorul
ne sfătuieşte să iertăm şi noi pe cei care ne fac nouă rău, poate că le va
părea şi lor rău".
***
3. "SMERENIA"
e găsirea măsurii celei drepte a gândului curat şi sincer, nepărtinitor, împotriva
măsurii false a orgoliului şi a slavei deşarte care ne urcă pe treapta de sus,
fără s-o merităm şi ne pune în raporturi
de conflict cu noi înşine şi cu aproapele. Smerenia nu este umilire şi
înjosire, nu este abandonarea luptei, ci tocmai începutul luptei pentru
desăvârşire, pentru demnitate, pentru omul adevărat şi înlăturarea
smereniei false dornică de mărire urâtă.
Antonie
Plămădeală (1926-2005),
Mitropolit al
Ardealului
(1982-2005), Membru de onoare al Academiei Române,
cărturar român
P.S.
„Doamne, auzit-am de faima Ta și m-am
temut de punerile Tale la cale, Dumnezeule! Fă să trăiască, în cursul anilor,
lucrarea Ta și, în trecerea vremii, fă-o să fie cunoscută. Dar, întru mânia Ta,
adu-Ți aminte că ești și milostiv”.
(Avacum 3, 2
„ 1001
CUGETĂRI ” vol. XII,
Prof. Olimpia Mureșan L.S.R.
Maramureș
Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu