Foaie
periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XVIII(2018), nr. 372(16 –30 Aprilie)
Biserica și
Marea Unire(I). Biserica Ortodoxă Română este cea mai veche instituţie organizată, cu
continuitate neîntreruptă, a poporului
român. Doar instituţia familiei o depăşeşte ca longevitate. De aproape două mii
de ani pe pământul românesc s-a adus slavă lui Dumnezeu prin nenumăratele
slujbe ce s-au oficiat; de aproape două mii de ani speranţele românilor s-au
îndreptat către Dumnezeu; de aproape două mii de ani românii s-au adunat la
vremuri de restrişte în jurul Bisericii, precum puii în jurul cloştii. De
aproape două mii de ani în altare şi la strane a răsunat aceeaşi limbă
românească pe tot teritoriul unde au locuit români, unde s-a vorbit limbă
românească. Hotarele vremelnice care au împărţit pe români în diferite
formaţiuni politice nu au putut să
împiedice circulaţia ideilor, credinţelor, convingerilor, mentalităţilor.
Printre intelectualii de frunte
ai neamului românesc, care au ostenit la temeluirea conştiinţei de neam şi de
unitate românească, s-au numărat şi
reprezentanţi străluciţi ai clerului ortodox român, fie că au fost ei ierarhi,
fie preoţi, fie călugări. Nu va putea fi scrisă istoria adevărată a neamului
românesc în general şi a culturii româneşti în special, fără să se vorbească şi
de diaconul Coresi, şi de călugării Macarie, Azarie şi Eftimie, şi de
mitropoliţii Varlaam, Antim Ivireanul, Dosoftei, Petru Movilă şi mulţi alţii.
Nu se va putea vorbi de istoria limbii române, fără a se menţiona nenumăratele
cărţi de cult ale Bisericii Ortodoxe, dar mai cu seamă de traducerile textului
biblic, care a culminat cu Biblia de la
1688. Prin predici şi discuţii
libere, prin manuscrise şi cărţi, ei au contribuit la formarea, cristalizarea
şi îmbogăţirea limbii române unitare pe tot pământul românesc. Pe drept cuvânt
au fost numiţi ctitori ai culturii române şi ai ideii de unitate a tuturor
românilor.
Pe poteci de munte numai de ei
ştiute, românii treceau noaptea munţii cu sacii în spinare plini cu manuscrise,
iar mai târziu cu cărţi în limba românească şi le răspândeau în toată
Transilvania, până în Ţara de Sus a Bucovinei, ori treceau Prutul şi le duceau
în satele şi cetăţile basarabene. Aproape două mii de ani, Biserica Ortodoxă
Română a lucrat pe-ncetul la temelia marelui act istoric de la 1918.
Unitatea neamului românesc nu a fost
un act artificial, construit ca urmare a
unei porunci, unei ambiţii personale a cuiva, a unei victorii armate
accidentale. Ea a fost împlinirea unei aspiraţii de veacuri a neamului românesc
de pretutindeni, a tuturor celor ce au grăit româneşte, celor ce s-au închinat
la altarele Bisericii-mame, a celor ce-au purtat aceleaşi straie, au cântat
aceleaşi doine, au jucat aceleaşi hore, au ţinut cu sfinţenie aceleaşi datini
străbune.
Unirea de la 1918 a fost împlinirea
unei aspiraţii multimilenare de refacere a unităţii dacice, de realizare a
Marii Dacii. Pentru această realizare au luptat marii bărbaţi ai neamului,
voievozi şi domnitori, boieri şi târgoveţi, ostaşi, lucrători ai pământului,
ciobani şi nenumăraţi, ştiuţi şi neştiuţi eroi. Ideea de refacere a vechii
Dacii sfârtecate prin vreme a fost firul roşu care a călăuzit prin veacuri
lupta şi truda, visarea şi speranţa tuturor românilor. Unii au pecetluit chiar
cu viaţa lor această luptă, înscriindu-şi numele în panteonul eroilor neamului.
Este destul să amintim pe Mihai Viteazul, pe Constantin Brâncoveanu, pe Horea,
Cloşca şi Crişan, pe Tudor Vladimirescu,
pe Avram Iancu şi mulţi, mulţi alţii, ştiuţi sau neştiuţi. Avea dreptate
Nicolae Bălcescu când rostea că ,, Unitatea
naţională a fost visarea iubită a voievozilor noştri cei viteji, a tuturor
bărbaţilor noştri cei mari”.
Însăşi Marea Adunare populară de la Blaj din 1848 nu era altceva
decât expresia conştiinţei unităţii de neam, de limbă şi de religie a românilor
din toate provinciile româneşti. Unirea de la 1859 a fost o nouă etapă în
înfăptuirea marelui act al Unirii de la 1918. Ea a arătat însă, atât neamului
românesc, cât şi lumii întregi, că unirea românilor nu este un calcul
diplomatic, un artificiu strategic al unor politicieni, ci este o realitate şi
o necesitate, care trebuie recunoscută. Naţiunea română se impunea în concertul
popoarelor europene cu o identitate inconfundabilă, cu nişte realităţi
politico-sociale specifice, cu o voinţă de neînfrânt, cu nişte idealuri mature
şi juste. Unirea de la 1859 dovedea fraţilor din Transilvania, din Basarabia şi
din Bucovina, că unitatea este voită de toţi, că este posibilă, în ciuda
tuturor vicistitudinilor. Unirea de la 1859 le întărea tuturor speranţele în
realizarea apropiată a României Mari. Mai era un pas, un pas mic în politica
europeană; un pas uriaş în politica românească. Pentru înfăptuirea lui au
militat toate forţele politice, sociale, culturale şi bisericeşti. Toţi ca
unul, fiecare cu specificul său, au adus o parte de contribuţie la realizarea
speratului act de la 1918.
Biserica Ortodoxă Română a luptat
pentru consolidarea unirii de la 1859, realizând ea însăşi unitatea
bisericească. Prin Legea organică a
Bisericii Ortodoxe Române din 1872 se consfinţeşte rolul celui mai reprezentativ cult de pe pământ
românesc în consolidarea şi desăvârşirea unităţii statale. O conducere politică
unitară, alături de o conducere bisericească unitară asigura legăturile
osmotice între Ţara Românească şi Moldova consfinţite prin actul Unirii.
Revista ,,Biserica Ortodoxă Română”, care începe să apară de la 1874 se
răspândeşte în toate satele şi oraşele României. Ca organ al Sfântului Sinod,
ea îşi are un rol incontestabil în unificarea conştiinţelor clerului şi
credincioşilor. Dincolo de munţi, ,,Telegraful Român” milita, atât cât îi
permitea cenzura austro-ungară, pentru realipirea Transilvaniei la Patria-mamă,
pentru realizarea Daciei ,,aşa cum a
fost”(mai 1881)(Va urma).
*
Sfaturi
părintești. Redăm mai jos cuvintele pline de înțelepciune ale unui teolog grec, contemporan
al nostru, Arhim. Simeon Kraiopoulos, privitoare la smerenie, virtute atât de rar întâlnită astăzi:
,,Trebuie să te smereşti, omule,
să-ţi zdrobeşti inima, să simţi înlăuntrul tău prăbuşindu-se zidirea deasupra
căreia te înalţi egoist! Să te arunci la pământ, să devii nimic,
să-ţi rămână nădejdea doar în milostivul Dumnezeu! Numai astfel, Domnul te va
primi, te va asculta, se va milostivi, te va milui şi-ţi va da binecuvântarea
Sa, harul Său. Numai astfel vei deveni un om fericit. Cum va fi convins omul de astăzi să-şi
plece puţin capul, să-şi tempereze cutezanţa şi îndreptăţirea de sine, să nu
aibă despre el părerea că este deştept, că ştie, că poate. Cum oare? Aceasta
înfumurare demonică nu apare doar în cazurile maladive. Într-o formă mai uşoară
sau mai gravă, ea apare la toţi. Acesta este duhul epocii. Sunt socotite drept
sănătoase obrăznicia, insolenţa, demonicul. Să mergem la Biserică, dar să mergem cu cuviinţă. Nu doar să ne
mărturisim, ci să o facem aşa cum trebuie. Nu doar să devenim amabili şi
atenţi, ci să dăm importanţă la ceea ce se întâmplă în sufletul nostru. Să
păşim smeriţi cu sentimentul păcătoşeniei. Demonul doar prin smerenie
fuge de la om. Nu pleacă prin meşteşug, nici prin fapte. Demonul simte doar
văpaia smereniei. Demonul se demonizează, dacă putem să spunem aşa, când
întâlneşte smerenia. Acest lucru îl observăm, adeseori, şi la
oameni. Unul pare, la suprafaţă, omul cel mai duhovnicesc, lasă această
impresie, dar când întâlneşte un om cu adevărat smerit, nu-l suportă. Se va
repezi asupra lui ca să-l sfâşie. Desigur, omul smerit nu păţeşte nimic.
[…] Cei mai mulţi vom alerga să ne spovedim. Să avem şi aceste
lucruri în vedere. Să nu facem o mărturisire formală, ci o mărturisire corectă.
Să nu facem doar un lucru bun, să-l
facem şi bine. Să ne
apropiem de Dumnezeu aşa cum se cuvine şi să cerem mila Lui. Şi
Dumnezeu ne-o va da. Acesta nu Şi-a întors şi nu-Şi va întoarce, niciodată, fața Sa de la noi. Nu ne va lipsi de mila Sa.
Dacă, într-adevăr, credem în
Hristos, dacă socotim că prin Taina Sfintei Împărtășanii Îl primim pe Hristos și ne unim cu El și El cu noi, viața noastră trebuie să se schimbe, nu poate să
rămână aceeași. Problema nu este că întârzie să se schimbe
sau că se schimbă puțin sau deloc, problema
este dacă ne dorim, într-adevăr, să se schimbe!?
Ești
păcătos foarte și vii la Hristos pentru că ai auzit că îi
primește pe păcătoși. Vii
la Hristos, ca să-L primești
înlăuntrul tău. Când faci aceasta, tu cel păcătos, să o faci cu următoarea
rugă: „Hristoase al meu, sunt tot numai păcat, simt acest lucru, dar vin la
Tine să mă izbăvești,
să faci și cu mine
ce ai făcut cu Maria Egipteanca și cu ceilalți
sfinți!“.
Nu este posibil să ai pocăința adevărată, să te mărturisești cum se cuvine, să-ți vindeci sufletul, dacă în sinea ta nu vrei
să te schimbi. Să o
faci așa cum vrea Hristos, ci nu cum crezi tu! Nu știu
cum ascultați aceste învățăminte
și cum le înțelegeți, dar nu știu
cât greșesc dacă spun că foarte rar întâlnesc
un creștin care să spună: „Hristoase, fă-mi ceea
ce Tu dorești!“. Chiar și cel care se luptă se
străduiește să se schimbe pe sine, după măsura lui,
după părerea lui, după judecata lui, după aprecierea și după dorința
lui.
Curățirea
sufletului urmează după pocăință
adevărată, după mărturisirea adevărată și
după iertarea adevărată. Dacă hotărăști
să rânduiești tu pentru
tine drumul este greșit,
te afli în amăgire. Dacă faci lucrurile după judecata ta, după dorința ta, ești
propriul tău idol, nu ești
creștin. Câți
dintre „creștinii buni” ar
vrea să Îl primească Hristos și
să spună ușurat: „Nu mai
trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine!?” (Gal., II, 20). Omul face orice ca
să se salveze pe sine. Pocăința
nu înseamnă să-și salveze
propriul eu, ci să moară odată cu omul cel vechi și Hristos să viețuiască înlăuntrul lui.”
*
Rugăciune
pentru pace. Am găsit pe internet o frumoasă rugăciune, care se potrivește foarte bine cu starea atât de tensionată a
lumii de astăzi. Puterea rugăciunii celor mulți
poate să fie mai cu efect decât armele cele mai periculoase. E bine să rostim
astfel de rugăciuni cât mai des și, cu
siguranță, Dumnezeu nu va rămâne indiferent la ele.
Iat-o:
„Pentru
pace în toată lumea şi pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, să ne
rugăm. Să fie pace și
liniște-n ceruri, să fie pace în adâncuri și pe pământ, să fie pace și dragoste între noi, oamenii! Doamne,
Dumnezeul nostru, în fiecare zi ne tulbură crime şi războaie. Suntem martorii
unor acte violente de neimaginat și a
cruzimii duse la extrem. Sufletele noastre sângerează și ne abat de la calea cea dreaptă. Avem nevoie
de pace și de
liniște ca să Te putem urma. Dar ochii noştri se
îndreaptă spre Tine și
sufletele noastre te caută în întunericul nopții.
Îndrăznim să sperăm acolo unde nu e nici o speranță, căci suntem ai Tăi și știm
că dragostea Ta e mai tare decât moartea. Doamne, dăruiește-mi să primesc cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua de
azi! Învrednicește-mă
să mă dau întru totul Ție,
povățuiește-mă
și în toate mă sprijină! Oricare vor fi veștile pe care le voi primi, învață-mă să le primesc cu sufletul liniștit și
întărit în credința că
peste toate este Sfântă voia Ta! În toate faptele și cuvintele mele Tu călăuzește-mi gândurile și simțirile!
Doamne, dă-mi putere să port osteneala zilei de astăzi și toate întâmplările din vremea ei și ajută-mă să găsesc și să dăruiesc pace în jurul meu! La Tine
venim, Doamne, și Ție ne rugăm să aduci mângâiere unei lumi în
ruine, să vindeci rănile trupurilor frânte și să
alini suferința
sufletelor zdrobite. Șterge
lacrimile de durere şi adu lacrimile iertării în ochii prea seci ca să plângă.
Dă putere celor persecutați
să-i ierte pe cei care-i persecută și
arătă-le acestora din urmă calea iubirii, în care nu e nici teamă, nici
judecată, nici teroare. Arată-ne câtă pace sălășluiește în Tine și
ajută-ne să oglindim iubirea Ta în toate gândurile, cuvintele şi faptele
noastre. Dă-ne putere să nu răsplătim răul cu rău, nici ura cu ură, ci să-i
iubim pe duşmanii noştri şi să căutăm frumuseţea ascunsă în orice fiinţă umană.
Ajută-ne să depășim
barierele ce ne despart și să
înțelegem că suntem toți copiii Tăi. Fă să ne iubim unul pe altul în
credinţă şi adevăr cu o iubire trainică și
răscumpărătoare. Dă-ne nouă pace și
lumină! Amin.”
*
Sfaturi
de la mama. Redăm mai jos o poezie a lui Virgil Carianopol cu
acest titlu, plină de miez. Iat-o:
,,Mâna celei care ţi-a
dat viaţă,
Te-a crescut frumos,
te-a făcut trunchi,
Mâna ce te-a legănat,
copile,
N-o uita, sărut-o în
genunchi.
Mâna bună care-ţi pune
masa,
Ce te
spală, aşteaptă s-o cinsteşti,
Să-ţi ajuţi măicuţa la
nevoie,
Este mâna sfântă, s-o
iubeşti.
Mâinii care ţi
se-ntinde caldă,
Mâinii de prieten sau
de frate,
Să-i răspunzi la fel
cum ţi se-ntinde,
Merită această
bunătate.
Mâna care ţi-a făcut
un bine
S-o păstrezi în
minte-n orice zi,
Este mâna dragostei de
oameni
Ţi s-a-ntins de rău a
te feri.
Mâinii însă care se
fereşte
Firul tău de gând să
nu-l ascunzi,
Eşti destul de mare,
ştii din viaţă
Cum este mai bine să-i
răspunzi…
*
File de istorie locală(II).
În satele mehedințene existau mari
proprietari, moșneni, adică țărani
care posedau o anumită suprafață de
pământ, din care puteau să-și asigure
existența cu familiile lor și pălmași
sau clăcași, adică cei lipsiți de pământ, care munceau pe moșia boierească sau mânăstirească și de acolo își câștigau existența.
În anii 1865-1868, conform
statisticii lui Ion Ionescu de la Brad, în comuna noastră situația moșnenilor
se prezenta astfel: în Bobaița erau 200
de moșneni, care stăpâneau 510 ha; în Colibași 174 moșneni
cu 400 ha; în Negrești 60 moșneni cu 300 ha; în Pitulași(Bârda) erau 79 moșneni cu 237 ha; în Valea Boierească 30 moșneni cu 151 ha; în Laz 50 moșneni
cu 333 ha. Malovățul nu figurează.
În ce privește învoielile agricole, situația se prezintă astfel în 1906: în Bobaița nu se fac învoieli. Când se fac, totuși, dijma se dă din trei părți una. Au fost înregistrate 15 familii fruntașe, 160 mijlocașe și 51 codașe;
în Colibași erau 10 familii fruntașe, 100 mijlocașe și 50 codașe.
Nu se practicau învoielile scrise. Locuitorii erau moșneni; în Malovăț
erau 30 familii fruntașe, 150 mijlocașe și 80
codașe. Se învoiesc cu arendașul satului pentru pământ de muncă și pășunat,
pentru care dau dijmă din trei părți una, fac
două zile de lucru la pogon, ară un pogon de fiecare pereche de boi, seceră o
jumătate de pogon de grâu, transportă 10 hectolitri la Tr. Severin și dau doi pui și 10
ouă. Pășunatul vitelor se face cu trei zile lucrate
pentru o vită mare și o zi pentru două vite
mici. Lipsește izlazul și
numărul vitelor scade. Lipsesc celelalte sate ale comunei.
*
File de jurnal – 4 apr.
1982(III). ,,Miercuri
dimineață mă aflam în Botoșani. Am văzut târgul și câteva străzi, care m-au dus spre Casa
Memorială ,,N. Iorga”. Acolo am cunoscut pe Domnișoara Prof. Violeta Budăi, directoarea, o fată
foarte cultă și
îndrăgostită de marele istoric. Mi-a vorbit mult despre viața și
personalitatea lui N. Iorga, despre problemele cu care se confruntă pe plan
local pentru a salva de la desființare
casa memorială. Colaborează strâns cu Doamna Liliana Pippidi, fiica lui Nicolae
Iorga(…). Mi-a pus la dispoziție
materialele de care aveam nevoie pentru lucrarea mea despre Nicolae Iorga.
Joi, 1 aprilie, statul și-a
păcălit toți
cetățenii. Un nou val de scumpiri s-au abătut
peste țară. Taxele poștale
s-au mărit cu un procent fără precedent(300-400%), serviciile de coletărie,
benzina(7,50-9 lei/l), petrolul lampant.
Seara, la 23.45 am plecat din Botoșani.
Dimineața mă aflam în Iași. Doream să-l întâlnesc pe Domnul Virgil Cuțitaru, directorul Editurii ,,Junimea”. N-am putut.
Se afla la înmormântarea unui colaborator, după cum mi-a relatat secretara. Am
vizitat câte ceva din Iași,
printre care mitropolia și
biserica ,,Trei Ierarhi”. Iașul e
ceva extraordinar. O adevărată bijuterie a culturii, istoriei, arhitecturii și spiritualității
românești. Gradul de urbanizare e foarte ridicat. Ieșencile au o frumusețe care se impune. Stacojiul și culoarea vișinei
putrede, culoarea imperială, este culoarea care predomină, reprezentând orașul și
oamenii lui. M-am despărțit
de Iași cu părerea de rău că n-am avut timp să-l
vizitez cu mai multă atenție.
Sper să mai pot reveni acolo!
Am reușit
să fiu sâmbătă dimineață
acasă. Între timp, de la poșta
din Severin dăduseră de veste la Consiliul Popular din Malovăț și la
Ferma de la Bârda, că mi-au venit banii, drepturile de autor pentru Coloana
Infinitului. Tot satul, ba și în
Malovăț s-a știut
că ,,popa a primit zece mii de lei pentru o carte!”
De la Părintele Valeriu Anania și de
la Domnul Gheorghe Marin de la Casa Scânteii am aflat că Mircea Eliade a fost
trecut la index. Toate lucrările sale în curs de reeditare sau publicare au
fost sistate. Toate lucrările în care se vorbește
despre el și
opera lui au fost ,,operate”. Părintele Valeriu Anania a trebuit să dea telefon
și să intervină până la Vasile Nicolescu ,
pentru a-i aproba o carte, în care se afla și un
citat din Mircea Eliade!”
*
Ajutoare
și
donații.
În această perioadă, am
primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Gogoașe
Marian din Tr. Severin, fiu
al satului Malovăț: 1.600 lei; Domnul Ovidiu
Mitran – De Keyser din Zoersel(Belgia): încă 456 lei; Doamna Ing. Melania Caragioiu din Canada: 300 lei; Domnișoara Dragomir Iulia din Timișoara,
fiică a satului Bârda și Domnul Dragomir Mihai din Baia de Aramă, fiu al satului Bârda, Domnul Zorilă Mihai din Tr. Severin,
fiu al satului Malovăț: câte 100 lei; Domnul
Prof. Ion Vulcan din București: 50 lei;
Domnul Motreanu Vasile din
Malovăț a mai adăugat 100 lei pentru contribuția de cult,
totalizând până acum 115 lei; Doamna
Dragomir Virginia din Bârda a achitat 100
lei pentru contribuția de cult.
Dumnezeu să le răsplătească
tuturor!
*
În cursul lunii aprilie am donat
pâine credincioșilor participanți la
slujbe, astfel: 1 Apr.(Bârda): 193
pâini; 5 Apr.(Malovăț): 300 pâini; 9 Apr.(Malovăț): 208
pâini; 15 Apr. (Malovăț): 336 pâini; 22 Apr.(Bârda): 175 pâini; 23 Apr.(Bârda): 92 pâini; 29 Apr.(Malovăț): 72
pâini. Așadar, în luna aprilie s-au donat 1.376 pâini. Copiilor li s-au donat și ciocolate.
Totodată, în luna
aprilie am vândut pâine enoriașilor noștri, la prețul
de 0,70 lei/buc., astfel: 1 Apr.
(Bârda): 707 pâini; 15 Apr. (Malovăț): 64
pâini; 22 Apr.(Bârda): 565 pâini; 23
Apr.(Bârda): 70 pâini; 29 Apr.
(Malovăț): 118
pâini. Așadar, în luna aprilie s-au vândut la prețul de 0,70
lei/buc. 1.524 pâini.
*
Plăți.
În cursul lunii aprilie
am făcut câteva cheltuieli mai mari, astfel: 2.029 lei brutăriei pentru pâine; 1.211 lei pentru vopsea, var, aracet, bidinele, trafaleți, diluant; 1.023 lei o scară metalică de 10 m pentru biserici; 577 lei impozit; 500 lei poștei pentru timbre; 500 lei tipografiei pentru cărți; 255 lei protoieriei pentru cărți; 150
lei transport cărți; 150 lei poștei pentru colete; 50 lei internetul și altele mai mici.
*
Lucrări la biserică. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să văruim exteriorul bisericii de la
Malovăț și să vopsim
acoperișul aceleiași biserici. Pentru aceste lucrări revine fiecărei
familii o contribuție de zero lei, zero bani. Dacă i se pare cuiva prea mult, negociem și mai scădem. Dacă se supără cineva, îi tăiem
nasul. Scurt!
*
Lucrări la cimitire. Domnul Primar Ing. Ion Michescu ne-a
pus la dispoziție oameni de la ajutoare sociale din comună și au făcut curățenie
generală în ambele cimitire. După aceasta, am făcut erbicidarea cimitirelor. În
Malovăț au făcut această lucrare, voluntar, Domnii Col. Nicolae Manolea, Pera Dumitru,
Nistor Petre și Surugiu Gh. Gheorghe. În Bârda, au făcut erbicidarea, tot
voluntar, Domnii Mema Gheorghe și Mucioniu Petre, Doamnele Ivașcu Domnica și
Mema Maria.
Tuturor le mulțumim cordial pentru efort. Dumnezeu să le
răsplătească!
*
Lucrări în sat. De mai bine de trei săptămâni, satul Bârda
este un adevărat șantier. Primăria Malovăț a angajat lucrările de reabilitare a
drumurilor. Astfel, au fost asfaltate ulițele
Roleștilor și
Memeștilor, s-au făcut șanțuri
betonate, drenaje, poduri și podețe, ba chiar și
balustrade în zonele periculoase, în mahalalele Mucești, Memești și Rolești.
Lucrările sunt în curs de derulare. Câteva enoriașe
din Bârda își exprimau bucuria pentru aceste realizări
astfel: ,,Când vor fi alegerile de
primar, ne vom duce de seara la Bobaița,
să fim primele a doua zi dimineața la
vot!”
Personal, nu credeam că voi ajunge
să văd asemenea lucrări atât de ample și de
trainice în satul Bârda. Începe să semene a localitate civilizată!
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice
câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare
pastorală” – 371, în ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 2018, 6 mai, ediție on-line(Error! Hyperlink reference not valid.);
Nu mai știm
să ne bucurăm de o sărbătoare, în
,,Națiunea”, București,
2018, 7 mai, ediție on-line(Error! Hyperlink reference not valid.);
Domnul Iisus în acte oficiale, în
,,Națiunea”, București,
2018, 10 mai, ediție on-line(Error! Hyperlink reference not valid.);
Duhul Sărbătorii, în ,,Omniscop”,
Craiova, 2018, 11 mai, ediție on-line(http://www.omniscop.ro);
*
Parohia noastră a publicat o nouă
tranșă din cărțile Stat și Biserică în Banat, Nicolae Iorga, așa cum l-au cunoscut, Amintiri despre Titani și
Tudor Vladimirescu, așa
cum l-am cunoscut.
*
Doamna europarlamentar Maria Grapini a făcut o importantă comandă de cărți
parohiei noastre.
*
Simpozioane. În ziua de
19 Mai, preotul Dvs. a participat la Simpozionul dedicat voievodului
Mircea cel Bătrân, cu prilejul împlinirii a 600 de ani de la moartea sa,
simpozion organizat de Episcopia Severinului și
Strehaei. Au participat profesori universitari, academicieni, cercetători și istorici din țară,
chiar și din Basarabia. Simpozionul a fost patronat
de Prea Sfințitul Episcop Nicodim.
Preotul Dvs. a participat cu
comunicarea Repere bibliografice privind
personalitatea și
activitatea voievodului Mircea cel Bătrân. Pentru realizarea acestei comunicări, preotul Dvs. a trebuit să
parcurgă peste 10.500 pagini de bibliografie istorică. Cu toate acestea, nu a
putut găsi decât 142 de cărți, studii și articole dedicate marelui domnitor. În
comparație cu Ștefan
cel Mare, spre exemplu, a cărui bibliografie putea să constituie material
pentru un volum impresionant, este regretabil că situația se prezintă astfel. Aceeași situație
întâlnim și în cazul lui Basarab I, întemeietorul Țării Românești.
Preotul Dvs. a avansat ipoteza că această situație
s-ar putea explica prin faptul că denumirea dinastiei Basarab și reprezentanților
ei duce cu gândul la Basarabia, adică la ,,Țara
lui Basarab”. I s-a spus astfel sudului Moldovei, fiindcă Basarab I a gonit
hoardele tătare până le-a trecut Nistrul. Preotul a scos în evidență cât de mare este puterea unui
toponim(denumirea locului). Când oamenii au fost obligați să tacă, au vorbit pietrele și pământul și
ele au spus adevărul. Încă o dată a pledat pentru importanța reintroducerii în actele oficiale a
toponimelor locale, adică a denumirilor de locuri, fiindcă aceste denumiri
vorbesc de istoria și limba noastră. Din
păcate, de la revoluție încoace toate aceste
denumiri au fost scoase din documentele funciare și
înlocuite cu cifre statistice(blocul nr., tarlaua nr., parcela nr.), ceea ce
este o mare pierdere pentru neamul românesc. Este, pur și simplu, un atentat la memoria unui
popor. Aceeași tendință
este și cu actele de stare civilă. În cărțile de identitate din ultimii ani nu mai sunt
menționate numele părinților. Se preconizează ca în următorii ani să
nu mai fie menționat nici numele titularului, ci doar codul
numeric. Vom fi niște cifre statistice!
Preotul Dvs. a deplâns faptul că la
Rovine Mircea cel Bătrân a obținut una
dintre cele mai strălucite bătălii din istoria românilor și, cu toate astea, noi cei de azi nu mai știm exact nici unde au fost Rovinele. Mereu
apar studii, în care istoricii vin cu alte ipoteze privind localizarea
bătăliei. Și au trecut 600 de ani! La fel se întâmplă și cu Posada, locul unde Basarab I
Întemeietorul i-a bătut pe unguri și a arătat
Europei că aici este un popor, un stat organizat, un domn și o armată puternică. Au trecut de
atunci(1330) 700 de ani și istoricii
tot se mai luptă între ei să stabilească unde a fost Posada. Unii zic că în
Argeș, alții
în Gorj, alții în Caraș-Severin,
la Mehadia. Astfel de locuri de sfântă aducere aminte ar trebui să fie
adevărate muzee în aer liber, înscrise pe hărțile
turistice ale țării și
ale Europei. Acolo să fie ghizi, care să explice turiștilor ce s-a întâmplat. Ar fi cele mai
frumoase și mai convingătoare lecții de istorie!
Simpozionul a fost un act de cultură
și de patriotism de înalt nivel.
Felicitări Prea Sfințitului
episcop Nicodim pentru
excelenta organizare!
*
Excursii-Pelerinaje. ►Vineri,
25 Mai, parohia noastră
organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea
Godeanu(MH), cu ocazia Ciumărcii. Acolo
vom participa la Sf. Liturghie oficiată de mai mulți ierarhi. Parohia suportă cheltuielile de
transport. Așadar, participarea
e gratuită.
*
► Joi, 31 Mai, organizăm
o excursie-pelerinaj pe următorul
traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda - Tg. Jiu - Mânăstirea Horezu -
Mânăstirea Bistrița -
Rm. Vâlcea – Pitești
- Curtea de Argeș (mânăstirea,
mormântul regilor, posibil și
Barajul Vidraru)-Pitești-(Mânăstirea
Brâncoveni) - Craiova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda.
Se poate face într-o zi.
Costul e de 45 lei/pers. Am început
înscrierile.
*
► Luni, 11 Iunie, parohia
noastră organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Vodița(MH),
cu ocazia hramului. Acolo vom participa la Sf.
Liturghie oficiată de mai mulți ierarhi.
Parohia suportă cheltuielile de transport. Așadar,
participarea e gratuită.
*
Zâmbete. ☺ Papa era foarte bolnav. Medicii nu-i mai
dădeau multe ceasuri de trăit. Totuși
era perfect conștient. A cerut să-i fie
aduși doi mari bancheri ai Italiei. Aceștia au venit imediat. S-au așezat pe scaune lângă patul papei, unul de-o
parte, altul de cealaltă parte și au așteptat. Papa ședea
nemișcat, cu ochii închiși. După vreo jumătate de oră de așteptare, unul dintre bancheri a rupt tăcerea
și a zis: ,,- Sanctitatea voastră,
putem să știm cărui motiv datorăm
prezența noastră aici?” Papa a răspuns:
,,- L-am urmat toată viața pe Domnul
Hristos. Vreau acum să mor ca El, între doi tâlhari!” ☺ Un
copil: ,,- Când e timpul cel mai potrivit pentru culegerea merelor?” Radio
Erevan: ,,- Când doarme paznicul!” ☺Un tânăr logodnic: ,,- Care poate fi cea
mai mare decepţie a unui logodnic?” Radio Erevan: ,,- Să ceară mâna fetei şi să
primească piciorul tatălui!” ☺ ,,- De ce
trebuie să strângem cureaua în vremuri de tranziţie?” Radio Erevan: ,,- De gât!”
☺ Un
copil: ,,- Nene, ce face găina după ce a ouat?” Radio Erevan: ,,- Publicitate!”
*
Anunț. Brutăria care ne
aduce pâinea la biserică angajează muncitori calificați/necalificați. Plătește 1.400 lei/lună și tichete de masă de 150 lei. Se lucrează în trei ture. Cei
interesați pot fi puși în legătură cu directorul de către preot.
*
Program. În cursul lunii Iunie
avem următorul program de slujbe: 2 Iun.
(Malovăț-Bârda); 3 Iun.(Bârda); 9 Iun. (Malovăț-Bârda);
10 Iun. (Malovăț); 16 Iun.(Bârda-Malovăț); 17 Iun.(Bârda); 23 Iun. (Bârda-Malovăț); 24 Iun. (Malovăț); 29 Iun. (Malovăț); 30
Iun.(Bârda - Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau
din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe
adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Hristos a
înviat! Sănătate, pace și bucurii în
casele și în sufletele Dvs.!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu