Poetul Adrian Diniş a murit la vârsta de 32 de ani!

 Poetul Adrian Diniş a murit la vârsta de 32 de ani, în urma unui accident vascular cerebral, după cum au anunţat apropiaţii acestuia. Adrian Diniş s-a născut pe 4 iulie 1986, în Bucureşti. A fost absolvent al Universităţii Româno-Americane, secţia de Informatică managerială. A debutat cu  volumul „Poezii odioase de dragoste” (Editura Vinea, 2010), publicând în majoritatea revistelor importante din ţară, precum „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Tribuna”, „Dacia literară”, „Mozaicul”, „Poesis” sau „Egophobia”. A câştigat în ultimii ani, mai multe premii, după cum scria chiar el într-o autobiografie  a sa. Dumnezeu să-l aibă în grija Lui.

NU PLÂNGE MAMA

                      de Adrian Diniş

nu plânge mamă se poate întâmpla oricui

cristi s-a născut greu

iar la naşterea mea n-ai suferit deloc

mai rar i-am făcut pe cei dragi să sufere

doar ei până acum

la puţin după naştere tata venea cu mine la maternitate

pentru că urinam sânge şi mă ducea să sug de la mama

*

nu plânge mamă se poate întâmpla oricui

eu m-am operat de trei ori de polipi când eram mic

de doua ori pe viu şi n-am ţipat niciodată

de atunci sunt un tip curajos

dar am şi acum polipi la care se mai adaugă o sinuzită

betty a căzut din maşină când eram prin centru

pentru că uşa n-a fost bine închisă

 când era mică şi a avut amnezie

bine că nu ştiam prea multe atunci

şi că doamna din spate a putut să frâneze la timp

şi că a adus cap’şorul ei plin de sânge spre mama

*

nu plânge mamă se poate întâmpla oricui

când am crescut betty a căzut

de pe treptele din faţa magazinului nostru cu rolele

doar şi-a spart capul

într-o zi am internat-o de apendicită

mergea cu mine de mână atunci am lasat-o bine

pentru o operaţie banală

nu plânge mamă se poate întâmpla oricui

a făcut septicemie

apoi încurcătură de maţe pentru că i-au dat voie să mânânce

şi nu trebuia

şi era să moară de paşti

dar n-a murit însă a petrecut sărbătorile în spital

şi a pierdut mult din şcoală

cu perfuziile pe post de hrană

şi cu tata sau cristi care îi spunea dă şi tu o băşinuţă

iar lângă ea era şi un băiat mai tânăr care s-a vindecat mai repede

eu m-am dus doar o dată la ea pentru că atunci când am văzut-o

albă ca o stafie mi s-a făcut rău şi m-au dus repede pe scări

tot repetam am nevoie de oxigen

mi-au desfăcut geaca şi m-am dus înapoi

nu puteam s-o văd astfel aşa că n-am mai venit

apropo de filmul idilă de noiembrie

acum e o domnişoară frumoasă frumoasă frumoasă

şi sunt mândru de asta ca o mamă

nu plânge mamă se poate întâmpla oricui

pe cristi l-au batut şi i-au rupt nasul

noroc că mama dăduse şpagă şi l-au operat bine

iar apoi una s-a dat la el în spital aşa cum era desfigurat

înfăşurat parţial cu faţa în ghips

nu ştiu poate fetele găsesc sexi asta

eu m-am rugat în faţa bisericii să-l bat pe vinovat

şi un prieten mi-a zis El nu poate decât să te ierte

am devenit apoi şmecher ca să nu se mai întâmple una ca asta

şi i-am rupt gura şi lu’ ăla şi lu’ frati-su mai ales lui.