Efectul europarlamentarului român pe scara Richter a ţării este nul. Servilism maxim pentru U.E.!

Totul mă miră! Dacă nu m-ar mai mira nimic, ar înseamnă că mă aflu departe de perceperea realităţii, iar mirarea, ca proces, potrivit lui Aristotel, a fost începutul tuturor realităţilor. Mă miră „filosofeala” europarlamentarilor care şi-au dat mîna peste groapa în care este aruncată suveranitatea şi independenţa României. Mă miră că am ajuns pe marginea gropii, în aşteptarea glonţului!  Şi tot inerţi sîntem. Mă miră, ironie mare, că un alt lot de patri(h)oţi, tunşi regulamentar, cu batistă în buzunar, cu unghiile tăiate, dar cu mîinile murdare, vor da buzna în fotoliile P. E. să-şi facă „datoria”, faţă de ei, desigur. Adică, să-şi astupe datoriile personale şi să acumuleze profit cît cuprinde.

Unii au declarat în campanie că ar avea milioane de euro împrumutaţi. De parcă pe ei i-ar durea datoriile contribuabilului român!? Pe 26 mai vor avea loc alegerile, iar bătălia e uriaşă pentru fotoliile plătite cu zeci de mii de euro (6.200 euro/lună – indemnizaţie, 4.300 euro/lună – sume forfetare, 6.400 euro/lună – diurnă, 4.200 euro/lună – cazare şi transport, aşadar, 21.100 euro/lună pentru un europarlamentar). Din 705 înscrişi pe listă, doar 33 se vor înfrupta din deliciile de europarlamentar.

Luaţi-vă bilete la circoteca de cămin cultural: remize, interese, promisiuni prin crîşme, serbări cîmpeneşti, doar a dat colţul ierbii, abuzuri de socializare şi laicuri pe reţele virtuale, manifestări penibile, pervertire şi manipulare a realităţii, toate declanşate de ţignalul cursei pentru Bruxelles. Blaga, Rareş Bogdan, Falcă, Cioloş, Ghinea, Băsescu, Marian-Jean Marinescu, care deja a făcut mult rău României în mandatul anterior, Turcescu, Bulf, cercetat în mai multe dosare penale, Kelemen Hunor, alţi stricaţi de top cu biletul „allinclusive” spre Bruxelles în buzunare. Să dăm de pămînt cu această grădină zoologică! Sau s-o mutăm în spaţiile ambasadei S.U.A. oferite neisprăvitului Klemm, care moare de dragul românilor. Mai ştiţi că din vechiul lot de europarlamentari,  o gaşcă de gunoaie au semnat documente băgate pe sub nas de miliţienii Europei.

Mircea Diaconu a votat în legislativul U.E. în favoarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, deziluzionînd milioane de români, dovedind că e mult mai preocupat de „Şcoala lui Freud şi Şcoala de la Frankfurt”, care au căutat să implementeze „eliberarea sexuală”, ca mod  tîmp de lărgire a libertăţii individuale, decît de şcoala românească, trimisă în degradare. Împreună cu Marian Jean Marinescu şi Renate Weber, Mircea Diaconu, a semnat „Manifestul Spinelli”, care prevede desfiinţarea statelor naţionale şi înfiinţarea unei uniuni federale europene, constituind un atentat la siguranţa naţională a României, implicit, a statelor europene. Documentul stipulează că „soluţiile naţionale nu pot furniza soluţii adecvate, acestea aparţinînd trecutului. Scopul nostru este o Europă Federală, o Europă post-naţională”.

Despre Madam Macovei nu dezvolt… ştie o lume-ntreagă cîte parale face şi, mai ales, ce face în detrimentul ţării care a trimis-o în Turnul Babel European. Spinelli, fost politician şi jurnalist italian, a conceput şi promovat ideile federalizării europene. În 1941 a redactat „Manifestul Ventone” (mai întîi, a circulat în rîndul  membrilor Rezistenţei Italiene) adoptat ca program al Mişcării Federaliste Europa, fondată în 1943 de acesta. Între 1976-1986, Altiero Spinelli a ţinut cu dinţii de elaborarea unui proiect de tratat care să înfiinţeze Uniunea Europeană, proiect aprobat majoritar în Parlamentul European, dar, mirosind a lucru necurat de la început, a fost  blocat de guvernele naţionale, care au realizat un alt tratat, în 1985, denumit Actul Unic European. De atunci şi pînă acum, ideea Europei unite s-a tot metamorfozat sub dictatura unei birocraţii stufoase şi asupritoare, devenind un hibrid periculos pentru independenţa şi identitatea naţională a statelor membre. O altă măgărie a europarlamentarilor români a fost semnarea documentului privind desfiinţarea industriei cărbunelui din ţara noastră.

Din păcate, cretinii ăştia care ne conduc şi cei care ne reprezintă în forurile europene s-au instruit la şcoala servilismului, trădării şi corupţiei. Servilism maxim pentru U.E.!

Efectul europarlamentarului român pe scara Richter a ţării este nul. P.E. e o destinaţie de vis pentru cei care vînează venituri substanţiale, rapide şi cu efort minim. Salarii de mii de euro, pensii garantate fără plata contribuţiilor sociale, diurne consistente pentru zilele de activitate oficială, fără ca aceştia să fie obligaţi să prezinte documente justificative. România a trimis la curtea Europei numeroşi eurosfertodocţi şi trădători, care ne-au vîndut punct cu punct. Vom avea de suferit dacă şi de această dată vom fi reprezentaţi de indivizi gata de sforăit pe scaune, ridicînd mîna pentru vot la ordin! Soluţii nu există în afară pentru România, oricîte trupe de filfizoni am trimite la Curtea Europei. Nu există în acest sistem capitalist, pentru că, însuşi sistemul este fundamentat pe escrocherii şi ideologii machiavelice.

Cine sînt cei care ne vor cerşi votul cu feţele lor fotoşopate de pe afişe, sărind cu paraşuta printre mici şi fum de grătare sau pe feisbuc? Nişte fripturişti, interesaţi, nu de România, ci de îndemnizaţiile uriaşe de la Bruxelles, peste un milion de euro de-a lungul unui mandat, în condiţiile unui salariu minim de 300€ pe lună în unele ţări membre U.E., printre care şi România. Adăugăm beneficiul pe termen lung al fotoliului de europarlamentar: pensia de nabab, începînd cu 9.000€ lunar, după numai 15 ani de muncă. Cine a lustruit mai bine pantofii şefului a fost trecut pe listă, ştiind că europarlamentarii beneficiază, pe lîngă salariul uriaş de mai multe indemnizaţii pentru cheltuieli generale, cheltuieli de şedere, cheltuieli anuale de călătorie, precum şi de circa 20.000 de euro lunar pentru angajarea asistenţilor. De aia s-au cocoşat peste bombeul stăpînului. Indiferent cine sînt ei, la fel ca şi europarlamentarii străini, rămîn nişte tăietori de frunze şi găuri negre de absorbit bani. P.E. e o birocratură inutilă, bună de asuprit statele naţionale şi de făcut jonglerii cu procurorii lor favoriţi, încorsetaţi cu dosare grele în ţările lor de baştină. Odată ce vor sorbi din elixirul demonic al ipocriziei occidentale, se vor lepăda de morală, responsabilitate şi bun-simţ, de care, mai toţi politicienii Ţării s-au lepădat. Asta pentru că n-am dat noi de pămînt cu ei pînă le-ar fi sărit gărgăunii din cap.

Tot înainte, cu ochii închişi! E ceea ce fac  românii!. Au uitat să lupte, nu mai ştiu cît pot, nu mai ştiu cîţi sînt, şi, mai grav, vom trece peste europarlamentare cu lecţiile neînvăţate. Vom ignora din nou că la Consiliul Europei se dezbat cele mai stupide probleme. Eurodeputaţii noştri vor fi ocupaţi cu beneficiile miezului de dovleac, cu flatulenţa care poluează planeta din cauza consumului de fasole, vor bate apa în piuă tot cu prunele uscate. Cineva a pus în plen problema prunelor uscate, cerînd votul asupra chestiunii. Şi ce s-au mai chinuit pînă au ajuns la concluzia că au un efect laxativ asupra Europei unite! La fel şi cu  etichetele hainelor, unde votul a fost că ele sînt prea mari, prea aspre şi zgîrie. O altă propunere a unui europarlamentar român a fost în privinţa pinguinilor, cu toate că în U.E. nu-s pinguini decît în grădinile zoologice. Nu-i nimic de rîs, vă rog!  Trebuie să dovedească şi ei că au de lucru şi îi preocupă mersul Europei.

De obicei, ăştia lucrează de trei ori pe săptămână, dar o parte a cotizaţiei României la U.E. merge spre ei. Lună de lună, statele cotizante bagă în buzunarele acestor cinovnici milioane de euro. Şi ei cu ce se ocupă? Fac glume periculoase cu statele Europei, le trimit pe piste false, impun măsuri aberante, amendează, confiscă şi joacă impecabil piesa ipocrită a întrajutorării. Zi de zi e o bătălie politică între ei, zi de zi bombele ideologice artizanale se ciocnesc cu interesele naţiunilor. Specialitate lor e întoarcerea pe dos a bătrînei Europe. Aţi văzut în diverse clipuri ce fac europarlamentarii în plen. Ca şi ai noştri din parlamentul dâmboviţean, dorm cu gura căscată, sforăie, se scobesc în nas, se scarpină în fund, în buzunare, înghit în sec cu ochii pe revistele porno, vorbesc pe „oaţap”, nu, WhatsAp, că nu ne-am englezit de tot, şi… gata săptămîna! Hai spre destinaţii exotice! Vin cu fiţuica la microfon şi nici măcar de pe hîrtie nu ştiu să citească aberaţii de genul „ce facem cu Antarctica”, „vin gheţarii peste Europa”, „cum stăm cu pescuitul oceanic”. Auziţi ce teme se cuvîntă la microfoanele P.E., cînd ţările U.E. au ajuns pe marginea prăpastiei! Uite pentru ce iau europarlamentarii o căruţă de bani! Se plimbă cu avionul, îşi citesc referatele la microfon, ca să scape de corigenţă. Nici ei nu înţeleg ce citesc, dar au încredere că e bine scris de consilierul lor, care prea ocupat, l-a luat de pe internet de cu Ctrl + C, Ctrl + V. În concluzie, nimic nu este veşnic pe pămînt, poate doar veşnica rea-pomenire a imperialismului modern, care a sfîşiat atîta omenire prin măsuri de tip neobolşevic, impuse de aşa-zişii corifei ai democraţiei, în esenţă, dictatori poleiţi cu propaganda libertăţii şi întrajutorării statelor. Nişte trîntori, care au făcut orice ca să se răsfeţe la Bruxelles pe banii românilor. Ei cu milioanele de euro, românii cu speranţe… deşarte şi cu bogăţiile Ţării vândute sau furate.

Europarlamentarii sînt un soi de arlechini ai politicienilor din ţările membre, şi cine ar putea fi mai gros de obraz decît politicienii şi ciracii lor? Îmbătaţi de putere şi huzur, în aşa hal încît nici testerul care depistează maladia nu poate suporta gradul de intoxicare,  nu observă că piramida se inversează, iar naţiunile au ieşit pe străzi împotriva acestui sistem toxic şi corosiv. Lipsa transparenţei, exploatarea popoarelor, migraţia şi metisarea populaţiei europene, şomajul, sărăcia, corupţia, asasinatele economice, pierderea încrederii în instituţii, absenţa strategiilor reale de redresare a statelor au generat proteste de amploare în Europa. Şi acestea sînt doar cîteva zale din lanţul robiei globaliste.

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Revista Art-Emis