Între vulturi a izbucnit odată
Război cum n’a fost vreme ‘ndelungată.
Pliscuri şi ghiare, ridicate, crunte,
S’au năpustit, vârtej, ca să se ‘nfrunte.
Cei mai viteji, pieriră toţi în luptă,
Hultani şi şoimi, şi, vreme ne’ntreruptă,
Încăierarea întrecu urgia
Şi cu avântul şi cu dibăcia;
Aşa încât văzduhul s’a mânjit
Cu sângele trufaş sau biruit
Şi-un timp întreg, din câte timpuri sânt,
Căzură aripi din tărie pe pământ.
Dar îngerii, porumbeii-ai sfintei mile,
S’au întristat că vulturi şi acvile
Duc luptă’n cer pe viaţă şi pe moarte –
Şi, mai de-aproape şi de mai departe,
Se străduiră să se facă pace,
Căci pacea, porumbeilor le place –
Şi, într’o zi sau într’o seară,
În stoluri cârdurile se’mpăcară.
Şi, cum e dat, la pace-i şi ospăţ
Şi, din nărav şi din învăţ,
Războinicii poftiră şi porumbeii oaspeţi,
Dar nu ca să-i cinstească, ci să-i mănânce proaspeţi.
Că s’au stârnit un jaf şi un măcel
De n’a putut scăpa un porumbel
Şi sângele vărsat
A fost mai mult de cel nevinovat.
VULTURUL ŞI COLUMBA
TUDOR ARGHEZI
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE
ANUL VII – 1 OCTOMVRIE 1940 – NR. 10
Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu