Pandemie, panică și isterie

 Sunt realități, nu jocuri de cuvinte. Trăim în lumea microbilor, dar și a informațiilor alarmante, venite pe diverse canale din mass-media. Știrile false sau denaturate pot produce stări de comportament anormale, care dăunează individului și comunității dintr-o anumită zonă.

În situații neobișnuite, care pun viața în pericol, pentru supraviețuire în subconștient se declanșează reacții primare de apărare. Locul rațiunii, calmului și al stăpânirii de sine este luat de neliniște, frică, agitație, teamă, obsesie, panică, isterie, sau agresivitate. Cel mai puternic reflex moștenit este cel alimentar, iar cea mai neplăcută senzație este foamea. Frica de foame, trăsătură generală a omenirii, nu poate fi pusă în slăbiciunile unui popor. Când zilele trecute în SUA s-a anunțat că virusul COVID-19 a făcut doar câteva victime, americanii au golit rafturile magazinelor. Dacă internetul știrilor false poate fi controlat, cu televiziunile situația este diferită. În goana după audiență își cheamă ,,invitații speciali”, sau de ,,marcă” să comenteze un subiect despre care nici acum nu avem informații complete. Câte ceva despre micul terorist, aflat în turneu mondial, am aflat ulterior de la specialiștii în boli infecțioase. În crizele determinate de factori naturali (nu cele politice) opinia publică trebuie pregătită psihologic, nu alarmată și panicată. Lumea să înțeleagă că în astfel de evenimente, pierderile de vieți omenești sunt inevitabile, iar autoritățile au datoria să ia măsurile necesare încât ele să fie cât mai mici.

Oamenii și microbii circulă, iar izolarea la domiciliu sau carantina poate genera alte complicații și conflicte interumane. Nimeni nu dorește să aibă de suferit de pe urma unei vietăți atât de mică și simplă, gata să pună gând rău omului, cea mai evoluată specie. Omul care în sec XX a făcut descoperiri epocale și a realizat lucruri, întâlnite numai în anticipația celebrului romancier Jules Verne, din sec XVIII. Cunoștințe simple despre virusuri și bacterii legate de alcătuirea și modul lor de hrănire, dinamica și mutațiile genetice, la care sunt supuse, virulență și agresiune, infecție, imunitate și tratament se învață la școală. Dar cine în ziua de azi mai bagă seamă pe cunoștințele, fie ele și teoretice, învățate cu ani în urmă, în cadru organizat. Virusul e posibil să dispară de la sine, însă cu certitudine vor apărea noi forme. Oamenii de știință din 2-3 țări, până la ora actuală au reușit să izoleze tulpina COVID-19, cu origine în virusul gripei obișnuite. Numai că procedurile testării sunt complicate, iar sinteza vaccinului sau antibioticelor, de ultimă generație necesită timp, dar nu foarte mult. În decursul vremurilor, când medicina era pe la începuturi, omenirea s-a confruntat cu molime și epidemii, din care unele au devenit istorie, iar altele și azi mai persistă. De la descoperirea bacilului Kock (bacterie), până la penicilină au trecut patru decenii, timp în care TBC-ul a fost una din bolile principale ale sec XX. Nu vreau să fiu înțeles greșit, că teoria selecției naturale, unde în lumea vie face legea, ar fi valabilă și în cazul speciei umane. Cu toate acestea, inclusiv bolile generate de microbi ne atenționează că suntem o specie vulnerabilă, ce uită că face parte din Mama Natură. Pe care nu o respectăm, iar când se întoarce împotriva noastră, poate fi prea târziu.

Prof. Vasile ILUȚ