Te uiți
la orbanieni (că alde Șică Mandolină, Raluca Turcan, Florin Cîțu, Rareș Bogdan,
Costel Alexe, ministrul „Grindă” sau culturnicul Bogdan Gheorghiu nu sunt
liberali nici măcar de leac!) și, funcție de starea psihică, ba te minunezi, ba
te umflă râsul, ba te înfurii ca naiba când iei aminte la sistematicul dezastru
de pe meleagurile noastre (desigur, de câteva luni „ocrotit” și generos
alimentat de enigmaticul coronavirus), tot acest carusel politrucianist fiind
intens cosmetizat mediatic și condimentat cu statistici măsluite, cu
confruntări eminamente sterile și cu promisiuni înfăptuite doar parțial și
accidental, în consecință, constant nesemnificative pentru uriașele trebuințe
ale grosului nației: nivelul general de trai, respectiv gradul real de cultură,
sănătate și educație.
Ați
văzut vreun politruc postdecembrist care să se rușineze și, eventual, să-și
pună cenușă în cap pentru contribuția sa (mai mare sau mai mică, funcție de
rolul decizional) la crucificarea României, știut fiind faptul că în luna
decembrie 1989, adică după asasinarea cuplului Ceaușescu taman în ziua de
Crăciun, ea a fost înșfăcată de sinistra troică alogeno-bolșevică
Brucan-Iliescu-Roman fără niciun cent datorie externă, dimpotrivă, cu creanțe
de câteva miliarde dolari, nerecuperate integral până în prezent? Eu, unul,
n-am văzut astfel de politruci, înzestrați cu un elementar bun-simț...În
schimb, exasperant de frecvent apar la tembelizor
ipochimeni ca Traian Băsescu sau Petre Roman (primul, președintele țării vreme
de 10 ani și în prezent europarlamentar pemepist; celălalt, întâiul premier
demolator al României și actualmente deputat penelist), care nu se jenează să
arate cu degetul spre alții, ba chiar să facă pe lupii moraliști în timpul
găunoaselor lecții despre necesara nostră redresare economică.
Păi bine
nenicilor, nu voi și ciracii voștri (Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Adrian
Năstase, Manole-Mugur Isărescu, Viorel Hrebenciuc, Attila Verestoy, Gheorghe
Ștefan „Pinalti”, Elena Udrea etc.) ați pus țărișoara asta pe butuci, fie
așezând interesul de gașcă/partid mai presus de interesele naționale (cazul
„tătucului” I. Iliescu), fie scăpând basma curată, respectiv cu o condamnare
ușoară, dar cu enormele furtișaguri neconfiscate?...
Iată de
ce, dacă eu aș fi realizatorul sau moderatorul unei emisiuni cu caracter
politico-economic, ori nu v-aș invita în platou (oricum românii s-au săturat
până peste cap de moacele și minciunile voastre), ori – atunci când ați încerca
să o luați pe arătură cu generalități și vorbe de clacă – v-aș cere de îndată
să vă referiți strict la nevrednicele voastre fapte de înalți funcționari ai
statului, prin care România a ajuns la coada țărilor din Uniunea Europeană.
Nu mă
îndoiesc că fiecare dintre aceștia, îndeosebi cei care n-au furat pe rupte,
sunt convinși că și-au făcut atât de exemplar (sic!) datoria față de țară și
concetățeni, încât merită leafă și avantaje cu mult mai consistente, adică
măcar la nivelul omologilor lor apuseni. Firește, de-abia atunci politrucii
dâmbovițeni n-ar mai cârti pe marginea Uniunii Europene cu două viteze, ci ar
trece la elogierea șanselor politrucianiste într-ale jecmănelii celor mulți cu
legea-n mână, aceasta - de altminteri - fiind temelia democrației moderne, care
se știe foarte bine că face tot ce-i permite detestabila ipocrizie pentru a lua
de la săraci și a da îmbuibaților.
Vasăzică,
țara arde (nu doar din cauza virusului și a caniculei), iar „babele” orbaniene
se piaptănă: scot bani de la ciorap pentru pensii și alocații, însă numai de la
1 septembrie (iată că sunt bani, chit că majorarea, cel puțin cea a pensiilor,
constituie indexarea ce trebuia făcută exact cu opt luni în urmă), numără cum
vor mușchii lor și ai lui Raed Arafat cazurile de Covid-19, au mare grijă de
interlopi (înșiși capii fără minte ai Poliției au dus tratative cu tartorii
clanurilor bucureștene, pesemne în vederea încheierii unui acord de relativă
pace) și, printre picăturile neîmplinirilor, ne anunță că se ocupă de
semaforizarea noului an școlar: verde
(școli deschise, distanță educațională și botnițe neconforme pentru toată
suflarea), galben (o haotică
împerechere între școala clasică și teleeducație), roșu (doar năstrușnicul învățământ on line).
Se
subînțelege că toate astea (mai mult aparențiale decât substanțiale) au ca scop
câștigarea alegerilor din 27 septembrie, ultima repetiție (și prima în vremuri
pandemice) de dinaintea alegerilor parlamentare, despre care nimeni în clipa de
față nu știe când vor avea loc.
Oricum,
pentru iohanniano-orbanienii maramureșeni nu pare să conteze decât câștigarea cu
orice preț a acestui scrutin, motiv pentru care ne-au făcut cunoscut cu multe
luni în urmă că părerea cetățenilor contează (cât o ceapă degerată), iar mai
nou că vor neaparat să pună Maramureșul pe roate (a se citi pe roatele
împiedicate de ambiția și neînzestrarea lor).
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
17 august 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu