La mulţi ani Ioan Romeo! Cu sanatate si bucurii!

 Nu sunt un fatalist, însă mă număr printre cei care au înțeles jocurile făcute pe marginea pandemiei.

Isterie mare cu primul vaccin administrat în România, mașini teoretic înghețate la -80 de grade, militari ce transportă recipientele cu mâinile goale - în condițiile în care li s-ar fi jupuit pielea de pe mâini - pentru ca la spital să se modifice atitudinea.

Este o acțiune militară, organizată de armată!

Una în urma căreia NIMENI nu își asumă nimic!

Restul decideți voi, fiecare în parte!

IRR

Scrisoare despre tăcerea din cuvintele tale

Iubito, am recunoscut aseară-n cuvintele tale toată liniştea lumii

toată tăcerea se cuibărise-n silabele tale, iubito

în tăcerea ta vorbele nespuse-am simţit în ceasul golit de minutare

toate gândurile negândite, Iubito, marşăluiau ca soldaţii pe frontul vieţii de vest

de veste erau toate şi toate erau ascunse sufletului meu de pripas

de parcă în clipa aceea nisipul se ascundea-n clepsidra luminii

de parcă în momentul acela viaţa mea atârna de simţirea ta

parcă eram răstignit, Iubito, între lumină şi noapte speranţă şi vis

aşa stăteam smerit în liniştea privirii tale

ca-n copilărie cu capul pe umărul firav al mamei.

(Mai ştii că atunci când mi-am rătăcit prima dată mâna-n zulufii tăi stelele ne făceau complice cu ochiul?)

Aşa a fost, Iubito, în seara aceea când maşina nu mai voia să te ducă acasă

aşa a fost atunci când am lăsat sângele să treacă de la unul la altul desculţ

pe vărfuri mergând ca-ntr-o mai tristă preumblare prin ceaţă

aşa a fost când inimile băteau cu putere de se auzea în ceruri dragostea noastră

ne minţeam frumos şi ne respingeam şoptit când trupurile noastre refuzau să se despartă

când pecetluiam pe buze începutul renaşterii noastre

aşa era şi ne-ntristau oamenii care treceau pe lângă noi şi nici măcar nu se mai ţineau de mână

aşa era şi ne păsa de trecerea păsării în zborul ei înspre noapte şi moarte.

(Mai ştii că atunci când ne-am îmbrăţişat prima dată sufletele noastre s-au contopit în lumină?)

Aşa a fost, Iubito, când mi-ai cules de pe umăr o umbră de vis

când în ceasul de tihnă ai sădit în inima mea goală speranţa şi pofta nebună de viaţă

sub ochii tăi calzi şi verzui am devenit mai înalt decât propria umbră

încet încet am redescoperit surâsul şi pofta de-a fi

sub ochii tăi, Iubito, zâmbetul s-a ascuns iar în colţul gurii pe care-ai strivit-o cu buzele tale

sub ochii tăi, Iubito, am redevenit copil

sub ochii tăi am îngenuncheat în mijlocul lumii şi i-am mulţumit lui Dumnezeu că exişti.