La români nu merge cu binişorul. Aşa cum de altfel nici ordinea
şi disciplina nemţească nu este un efect al culturii şi civilizaţiei, ci o
teamă de sancţini.
Devenită regulă generală de comportament, în public, la
serviciu, disciplina germană a fost supusă unor noi încercări, rar întâlnite în
ţara ordinei şi disciplinei. „Capetele rase” stau cuminte. A apărut un nou tip
de protestatar, al individului care nu mai poate sta în casă. Studenţii din
Elveţia apelează la psihologi. Izolarea le afectează sexualitatea, s-au săturat
de întâlniri on-line.
Nu este cazul protestatarilor din România. Nu o vedem pe Diana Şoşoacă apelând la un psiholog. Protestatarii
români au mai degrabă revendicări de ordin politic şi social.
Poliţiştii şi jandarmii cer să nu fie îngheţate salariile la
nivelul anului trecut. Prin natura muncii lor, poliţiştii nu se pot plânge că
sunt închişi în camere de 12 metri pătraţi, ca studentele din Geneva.
Minerii care s-au blocat în subteran cer să nu se închidă
minele, aşa cum recomandă Bruxelles-ul. Revendicările sindicaliştilor sunt de
natură salarială. Nu au legătură cu noile restricţii luate pentru a limita
răspândirea coronavirusului.
Prin noile măsuri, mai mai dure decât înainte, guvernul provoacă
populaţia. O parte dintre acestea, cum ar fi restricţionarea ieşirii din casă
după ora 20, nu par să aibă o logică. Adică de ce să nu se poată omul lua o
gură de aer curat înainte de culcare? Măsura este adresată amatorilor de
chefuri în miez de noapte. Nu-mi aduc aminte să se fi dat o astfel de
explicaţie.
Criticii noilor restricţii au dreptate când spun că măsurile nu
sunt explicate logic. Ba chiar nu au nicio logică.
De la izbucnirea pandemiei toată lumea s-a săturat de ceva.
Pierderile economice sunt mai uşor de apreciat decât pierderile individuale.
Nu există individ care să nu fie afectat, într-un fel sau altul.
Liber-profesioniştii, de la artişti la micii intreprinzători, ocupă primul loc. :i-au pierdut
sensul vieţii. Cine le va da înapoi timpul pierdut?
Măsurile luate, restricţiile la nivel individual sunt necesare,
dar din punct de vedere economic cu ce conpensaţii vine statul? Guvernul nu poate da decât
răspunsuri evazive.
Planul de redresare economică are foarte lacune. Deficienţe
majore sunt şi în modul de comunicare. Cele două lucruri se leagă între ele,
razultatul conducând la o concluzie firească: guvernul nu-şi face treaba.
Revenind la noile măsuri este uşor de prevăzut că ele nu vor fi
simplu de aplicat. Principalele instituţii de comunicare în masă sunt extrem de
critice la adresa guvernului, a partidelor din arcul guvernamental.
Senzaţia că guvernul începe să piardă controlul atât asupra pandemiei cât şi
asupra economiei se accentuează într-un ritm din ce în ce mai alert. Există o
singură soluţie: fermitate şi rigoare în aplicarea legii. Exact acest lucru
lipseşte.
Îndrăznim să credem că noile măsuri pentru limitarea răspândirii
Covidului, restricţiile fără precedent, mai dure decât cele de pânâ acum, sunt
un test pe care guvernul îl încearcă pe propria spinare.
Cine garantează că de acum înainte nu va mai fi tolerată nicio
abatere de la spiritul şi litera legii? Nimeni nu poate garanta pentru că
responsabilităţile sunt disipate. Sigur, ministrul Sănătăţii, urmat de cel de
Interne, umăr la umăr cu primul ministru, ar trebui să fie personajele cele mai
importante în tot ce ţine de pandemie.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu