de Dumitru Păcuraru
Întâmplarea face ca Ziua Pământului şi Ziua Cărţii şi
a drepturilor de autor să fie vecine. Nu sunt despărţite decât de TIC-TAC-ul de la miezul nopţii, când se face
trecerea insesizabilă de la ora 24 a
zilei de 22 aprilie la ora zero a zilei de 23 aprilie.
Ziua Pământului a fost ceva mai norocoasă.
Preşedintele ţării a ieşit în mijlocul naturii vorbind despre cât de important
este să apărăm sănătatea pământului, adică a planetei care ne dă de toate, dar
noi îi mulţumim tăindu-i pădurile, poluându-i aerul, în sfârşit rănind-o în
multe feluri.
Au salutat Ziua Pământului multe partide politice şi
chiar politicienii s-au simţit datori să amintească să ne aducem aminte de
pământul care ne hrăneşte. Şi ne rabdă.
Preşedintele României nu a uitat nici de Ziua Cărţii,
postând pe pagina de facebook un text prin care arată cât de importantă
este educaţia pentru copii, îndemnându-i
să citească. A omis să spună că nu este numai ziua cărţii, ci şi a drepturilor de
autor.
În cazul scriitorilor, drepturile de autor nu sunt
bine definite. Aşa cum este cazul drepturilor de autor pentru muzicieni. Toate
posturile de televiziune plătesc taxe pentru drepturile de autor pentru muzică,
nu şi pentru drepturi de autor pentru asociaţiile de scriitori.
O fi importantă literatura pentru educaţie aşa cum
spunea preşedintele Iohannis? Fără îndoială. Cu toate acestea statul, guvernul,
consiliile judeţene, primăriile finanţează teatrele şi filarmonicile, diverse
ansambluri folclorice, nu şi asociaţiile
de scriitori. Actorii şi muzicienii sunt aşadar bugetari, pe când scriitorii nu
sunt nimic.
Dar judecând lucrurile din perspectivă culturală şi
educaţională, literatura este baza care susţine cultura unui popor, a unei
naţiuni.
Pe bună dreptate scriitorii se plâng că revistele
literare, editurile, cartea în general este subfinaţată sau deloc finanţată. În
aceeaşi situaţie este şi arta plastică. Artiştii plastici au aceaşi soartă
ingrată ca scriitorii.
În ultimii ani s-au departajat judeţele în care se
face cultură de judeţele în care nu se face cultură scrisă sau în care cultura
scrisă este aproape total ignorată.
În ciuda acestui fapt, auzim că Primăria municipiului
Constanţa s-a înscris în concursul de Capitală Mondială a Cărţii acordat de
UNESCO pentru anul 2023.
Printre alte acţiuni culturale, Primăria Constanţa s-a
remarcat prin susţinerea financiară a uneia dintre cele mai bune reviste
literare, Revista Tomis. Nu avem decât să felicităm şi să susţinem demersul
primăriei Constanţa tocmai din capătul celălalt al ţării. Candidatura
municipiului Constanţa este susţinută de o serie de organizaţii, asociaţii
profesionale din ţară şi străinătate, de alte municipii.
Fie şi pentru că distanţa pe calea ferată Satu Mare –
Constanţa este cea mai lungă din ţară Revista Poesis, Centrul Multicultural
Poesis, susţine curajoasa candidatură a municipiului Constanţa pentru titlul de
Capitală Mondială a Cărţii UNESCO 2023.
Nici nu îndrăznim să spunem cât de frumos ar fi fost
dacă Municipiul Satu Mare s-ar fi înscris în această cursă. Desigur, pare o
glumă, dar tot la fel s-a întâmplat şi când s-a concurat pentru Capitala
Europeană în care Municipiul Baia Mare a ajuns în finală. I-a fost dat
Timişoarei să câştige titlul. Să nu uităm că preşedintele actual al României,
domnul Klaus Iohannis s-a lansat datorită faptului că Municipiul Sibiu în anul
2007 a fost desemnat Capitală Culturală Europeană.
A fost momentul lansării primarului Iohanis ca om
politic de nivel naţional. Sibiul a primit fonduri substanţiale de la guvern,
premier fiind Călin Popescu Tăriceanu. Acest lucru nu i-a apropiat pe cei doi
politicieni, ci dimpotrivă au devenit adversari.
Când am început aceste rânduri aveam de gând să scot
în evidenţă distanţa ca de la cer la pământ a modului în care se marchează cele
două zile, a Pământului şi a Cărţii. În realitate, Pământul fără Carte nu ar fi
decât o junglă, o întindere frumoasă, dar sălbatică.
Cartea îl defineşte pe om, îl cizelează, în timp ce
Pământul doar îl rabdă, îi umple burta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu