PSD, de la Iliescu la Ciolacu

                                                                                           de Dumitru PĂCURARU

 Adulat de oamenii de rând, curtat de oportunişti când era la guvernare, demonizat de adversarii politici, dispreţuit şi ocolit de intelectuali încă de când  FSN s-a transformat în partid politic, PSD şi-a urmat drumul cu multe suişuri şi coborâşuri fără multe schimbări bruşte de direcţie.

În cei 30 de ani de viaţă democratică a condus România între 1990 şi 1996, în perioada 2000-2004.  A participat un an la guvernare împreună cu PDL, în 2009, pentru ca în formula USL să formeze un guvern cu PNL între 2012 – 2014. A continuat să guverneze cu ajutorul ALDE, dar a şi câştigat un scor uimitor la alegerile din 2016. Din 2019 se află în opoziţie.

Un drum sinuos, plin de necunoscute. Rezultate bune, dar şi acţiuni discutabile şi măsuri controversate.

Ceea ce se poate observa la PSD este că a produs multe personalităţi, dar pe termen scurt. Este partidul care are membri de rând cu vechime de 20-30 de ani, dar nu şi lideri. Toţi preşedinţii, de la Adrian Năstase la Mircea Geoană, Victor Ponta, Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă se află înafara partidului. 

Ion Iliescu este un caz special. Marcel Ciolacu, actualul lider, oarecum interimar, recunoştea că nici un lider PSD nu a câştigat alegerile prezidenţiale. Cu excepţia lui Ion Iliescu, un caz cu totul special.

Pornind de la această realitate, Marcel Ciolacu lansează o provocare< PSD nu-l va mai propune pe liderul partidului candidat prezidenţial. În acest fel crede că lansează un concurs pentru prezidenţiabilul partidului.

Se confundă istoria celor 31 de ani de democraţie cu istoria celui mai mare partid politic de după revoluţia din 1989? Altfel spus, se mulează psihologia poporului român pe felul de a fi, de a se comporta, de guvernare al PSD-ului?

Cel mai mic scor pe care l-a obţinut PSD la alegeri pare să fie din 1996 când PSD a pierdut alegerile în faţa CDR cu 28%. La alegerile din 2020 s-a plasat pe primul loc. Bazinul său electoral i-a asigurat mereu un rezultat de peste 30%. Deci aproximativ o treime dintre români îl agreează.

Din motive foarte discutabile, dar aceasta este realitatea. Ori PSD este foarte abil, ori cei care-l votează nu cunosc  adevărata faţă a acestui partid care rămâne mereu deasupra ca uleiul deasupra apei.

Observaţia lui Marcel Ciolacu este foarte exactă. Niciun candidat prezidenţial lider al PSD nu a câştigat alegerile prezidenţiale. Nu ar fi câştigat nici Ion Iliescu în anul 2000 dacă în turul doi nu se califica Vadim Tudor.

Aşadar, Marcel Ciolacu se dovedeşte un deschizător de drumuri pentru PSD? Este un om realist?

Alegerile din 2024 sunt extrem de importante. Într-un singur an vor avea loc alegerile pentru Parlamentul European, alegerile locale, alegerile parlamentare şi alegerile prezidenţiale. Va fi un an fierbinte, probabil anul marii schimbări ce se tot aşteaptă.

Marcel Ciolacu nu este primul lider de partid care vorbeşte de alegerile prezidenţiale. 

Ludovic Orban atrăgea atenţia în urmă cu vreo două săptămâni că preşedintele PNL va fi candidatul prezidenţial al partidului la alegerile din 2024.

Dacă analizăm mai cu atenţie la detalii, observăm că nici liderul PNL nu a câştigat singur alegerile prezidenţiale. În 2004 o obţinut victoria Traian Băsescu,un candidat comun PNL-PD. Excepţie face acelaşi Traian Băsescu în  2009 când câştigă alegerile sub sigla PDL.

Peste cinci ani, în 2014, Klaus Iohannis câştiga din postura de candidat al marelui PNL, rezultat din fuziunea cu PDL. 

Privind în urmă s-ar părea că Marcel Ciolacu are dreptate. Pentru câştigarea alegerilor prezidenţiale, pentru obţinerea funcţiei supreme în stat, este nevoie de o alianţă. 

Cu trei ani înainte de alegeri nu se întrevede o astfel de alianţă nici pe stânga, nici pe dreapta. Cel puţin pentru primul tur.

Dar conform cutumei, în turul doi se coalizează toate partidele împotriva candidatului PSD. Acest lucru vrea să-l prevină Marcel Ciolacu.

Dacă gândeşte sincer aşa, înseamnă că PSD devine un concurent serios al partidelor de dreapta, respectiv PNL şi USR-PLUS. Intră în calculul PSD şi partidul-minune AUR? Dacă îl are în vedere, înseamnă că apropierea trebuie să se producă încă de pe acum.

În fond, de la Ion Iliescu la Marcel Ciolacu nu este o distanţă foarte mare. Cel mult este vorba despre o anumită abilitate a lui Ion Iliescu de a folosi instituţiile speciale ale statului pe care nu ştim dacă Marcel Ciolacu o are. Sau poate că respectivele instituţii mai sunt dispuse să colaboreze cu PSD.