RADU BOTIȘ

 

Azi, cu ajutorul lui Dumnezeu, vreau să finalizez recenzia la volumul ASPECTE PEDAGOGICE ȘI CATEHETICE... apărută la Editura Transilvania, Tecuci, autor pr. stavr. RADU BOTIȘ...

*******

,,După ce a primit botezul de la Ioan, în apele Iordanului, Mântuitorul Iisus Hristos a început activitatea de răspândire a învățăturii sale. Din acel moment a pornit, îndemnându-i pe toți cei ce-L ascultau spre o viață curată", pag. 103, din CAPITOLUL V.

ACTUALITATEA CATEHETICĂ A PILDELOR LUI ISUS.

În acest capitol ne întâlnim cu pildele Mântuitorului. Imi aduc aminte de pildele auzite de la bunicul... un om înțelept, foarte credincios, cu mare frică de Dumnezeu, fie iertat! Avea darul povestitului. Ne adună în jurul dumisale, când în brațe, când lângă dumnealui, împrejur, și învățându-ne câte o rugăciune, ba cum se face corect semnul Sfintei Cruci, întotdeauna ne spunea și o pildă. M-au cucerit dintotdeauna. Mi-am iubit bunicii și încă îi iubesc. Și ei ne-au iubit și ne-au răsfățat cum au știut mai bine, pe toți nepoții. Era o mare bucurie să ne adunăm la casa dumnealor... Acum totul este mai pustiu fără dumnealor. Bucuria întâlnirii cu pildele, îmi aduce aminte de bunici. Au fost niște oameni minunați de la care am avut doar de învățat. Mulțumesc pentru această aducere aminte, părinte Radu Botiș.

PILDA SEMĂNĂTORULUI - una extrem de interesantă. Nu știu dacă aceste pilde au o rânduială anume. Dar știu că dacă nu ar fi fost sămanța, nu ar fi fost planta roditoare. Aici, semănătorul, pune una ,,lângă cale, și s-a călcat și păsările cerului au mâncat-o", pag. 105. Alta a căzut în pământ sterp și nu a mai rodit, ci s-a uscat. Alta a ,,căzut pe pământ bun și, crescând, a făcut rod însutit"... Aici, zice Mântuitorul, ,,sămanța este cuvântul lui Dumnezeu", dar să nu uităm esențialul că ,,nu tot ce semeni răsare", sămanța fiind ,,cuvântul Evangheliei, iar pământul în care cade inimile oamenilor", pag. 106. De multe ori nu vedem și nu auzim, dar mare păcat este să nu vezi și să nu auzi Cuvântul.

PILDA SEMINȚELOR BUNE ȘI A NEGHINEI - pilda plugarului care și-a atât și semănat ogorul cu sămanța bună. Cuprins de un somn, plugarul a adormit, timp în care a venit un vrășmaș și între grâul bun a aruncat neghină. Răsărind și grâu și neghină s-a întrebat: ,,de unde dar are neghină?". Au vrut să meargă slugile să plivească ogorul dar omul nu le-a permis, pentru ,,ca nu cumva plivind acum neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea". Au lăsat ogorul așa până în momentul secerișului, când au plivit ,,întâi neghinele", le-a făcut acolo și le-au ars, adunând grâul în ,,jitniță". Aici, Iisus este ,,semănătorul cel bun", Evanghelia este ,,sămânța cea bună" iar neghina sau sămanța rea este răutatea, ogorul fiind oamenii. Lumea, oamenii, noi toți suntem precum un ogor, suntem precum o țarină. Așa cum în câmp sunt și buruieni și spice bune, așa este și în lume - oameni buni, minunați și oameni răi, răutăcioși, ,,mincinoși, leneși, hoți, bețivi, și altfel de păcătoși", pag. 108. ,,Ziua secerișului", este probabil ,,Ziua judecății", ziua când ,,sosește judecata cea din urmă", dar să nu uităm că: ,,pedeapsa vine după orice păcat, cum vine ziua după noapte".

PARABOLA DESPRE COMOARA ASCUNSĂ ÎN ȚARINĂ, DESPRE MĂRGĂRITAR ȘI NĂVOD, comoara fiind asemuită cu ,,Împărăția Cerească, adică mântuirea sufletului". Mărgăritarele sunt și neînsemnate, sunt și uimitor de strălucitiare, precum fericirea dăruită de Evanghelie. Năvodul este precum Împărăția Cerurilor. Aici, în acest năvod, se prinde și pește bun și pește rău. ,,La fel și Biserica Creștină îi cuprinde pe toți cei în viață. Dar la moarte va veni judecata. (...) Cei care au semănat sămanța bună în pământ bun și cei care au plivit neghina, aceia vor dobândi mântuirea sufletelor lor. Insă pentru aceasta se cere răbdare și stăruință", pag. 110.

PARABOLA NUNȚII FIULUI DE ÎMPĂRAT, din care învățăm că mântuirea depinde doar de noi, toți putând fi iertați de păcat. Împăratul și-a trimis slugile să cheme la nuntă dar ,,nu au voit să vină". A trimis a doua oară slugile să le spună că au gătit pentru nuntă juncanii și ,,cele îngrășate ale mele s-au înjunghiat și toate sunt gata", pag. 110. Nu au ascultat chemarea nici a doua oară, fiecare urmându-și drumul său. Ba și mai rău, alții i-au batjocorit și ucis pe servitorii împăratului, fapt care a stârnit alte controverse, împăratul cu oștile sale au ars cetatea. Apoi, împăratul a dat altă poruncă - să iasă la răspântia drumurilor și să cheme la nuntă pe oricine află. Au venit... printre ei, unul ,,care nu era îmbrăcat în haine de nuntă", pe care l-au legat la mâini și la picioare, apoi l-au aruncat ,,întru întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Că mulți chemați, dar puțini aleși", pag. 111.

PILDA DESPRE LUCRĂTORII VIEI - când stăpânul a tocmit lucrători, cu un dinar pe zi, pentru a-i lucra via. Așa se face că a trimis muncitori și în al treilea ceas, și în al șaselea, și în al nouălea ceas. Ba chiar și în al unsprezecelea ceas a trimis muncitori la vie. Seara plata muncii a fost aceeași - un dinar, pentru fiecare muncitor în vie, indiferent din care ceas a lucrat, motiv de invidie și ,,cârteală". ,,Via este Biserica Creștină, adică mulțimea credincioșilor. Stăpânul viei este Iisus, care i-a chemat pe toți să lucreze în via Domnului, adică după cum ne învață Evanghelia", pag. 114.

PILDA LUCRĂTORILOR CELOR RĂI - când stăpânul casei sădind vie, face gard împrejur, ,,a săpat într-oînsă teasc și a zidit turn, apou a dat-o lucrătorilor și s-a dus departe", pag. 115. Venind vremea culesului a trimis slugile la lucrători după rod. Lucrătorii au bătut slugile, i-au omorât ori alungat. În final stăpânul și-a trimis fiul, care a avut aceeași soartă - a fost ucis. ,,Acesta este moștenitorul. Veniți să-l omorâm și să stăpânim moștenirea lui. Și prinzându-l pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât", pag. 115. Întâiul stăpân al viei este Dumnezeu, iar via este țara evreilor, ,,pe care o îngrădiseră cu gardul legilor date prin Moise".

PILDA CELOR ZECE FECIOARE - ,,cinci dintre ele erau înțelepte, iar cinci nebune", pag. 117. Au ieșit cu candelele ,,întru întâmpinarea mirelui", dar cele cinci fecioare nebune nu și-au luat untdelemnul, precum cele înțelepte. Mirele a întârziat, motiv pentru care, în așteptarea lui, ele au adormit, trezire fiind în miez de noapte. Celor cinci nebune aproape li s-au stins candelele, cerând înțeleptelor untdelemn. Cele înțelepte au zis: ,,dar dacă nu ne va ajunge nici nouă, nici vouă? Ci mai bine mergeți la cei ce vând și vă cumpărați". Au plecat să cumpere untdelemn și între timp a ajuns mirele intrând și închizând ușa în urma lor. Reîntorcându-se nu au mai putut intra, ci au rămas afară. Aici avem ziua nunții, care ,,este ziua din urmă a vieții", fecioarele înțelepte = ,,oamenii care se îngrijesc din timp pentru ceasul în care vor da socoteală faptelor lor" și fecioarele neînțelepte = ,,oamenii nechibzuiți și nepăsători care, măcar că sunt botezați, lasă să se apropie ziua din urmă a vieții fără untdelemn, adică fără fapte creștinești", pag. 118 - PILDA CU ÎMPĂRȚIREA TALANȚILOR.

VASILE BELE

Chiuzbaia, aprilie 2021