SEMNAL EDITORIAL - GRIGORAȘ CIOCAN

În drum spre tipar - volumul „Trăiesc în Amintiri", autor Grigoraș Ciocan

sau

„Amintiri care trăiesc"...

(scurt cuvânt de întâmpinare)

 

Mereu surprinzător, scriitorul Grigoraș Ciocan, fapt ce spune multe. Sau, altfel spus, autorul Grigoraș Ciocan, se ține de cuvânt. De această dată, ne propune, un volum de proză, în care și-a adunat amintirile din anii tinereții. Le-am parcurs și am rămas plăcut impresionat. „Povestea bunicilor mei", „La film cu vecinul Iulian", sau „Amintire de la Orăștie", „Amintiri din armată", dar și celelalte, stârnesc hazul și interesul pentru lectură, mai ales pentru cei care au trecut prin perioada aceasta, când, încă, se mai făcea armata.

Aș generaliza, și aș rosti, cu încredere, că fiecare, avem câte o astfel de amintire - ba cu bunicii, ba din armată. Uite că, Grigoraș Ciocan, cu asumare și mult curaj, ne pune în fața faptului împlinit. Mai răsfoiesc manuscrisul și aflu alte lucruri frumoase - despre perioada când a fost la muncă în străinătate. Cu siguranță a fost o perioadă ce nu poate fi uitată. O perioadă de dor și amar, ce și-a pus amprenta asupra tuturor celor din familie - soția, copiii, părinții. Știam dintr-un alt volum despre acestea, ba chiar am participat la o lansare de carte, în minunata Țară a Lăpușului, într-un trecut an. Atunci i-am cunoscut familia - o familie frumoasă, creștină, cu frică de Dumnezeu și cu credință. Doamne, cum trec anii! Doamne, cum trecem noi!

Temerar și dezinvolt, Grigoraș Ciocan, ne mărturisește prin ce momente a trecut, de-a lungul timpului: „Am scris puțin din amintirile mele trecute, ca să le citească cei care m-au cunoscut și iubit. Nu am multă carte și nici nu mă țin că sunt pictor sau un poet. Sunt un om din popor cu un puțin har care mi l-a dat Bunul Dumnezeu și Lui, îi mulțumesc. Și la câțiva prieteni - Nelu Danci, Augustin Neaga, Vasile Bele și Ioan Romeo Roșianu - toți poeți și scriitori", afirmă înspre final, eu preluând citatul.

În partea a doua a volumului, „apare", poetul Grigoraș Ciocan - bancuri versificate (a se vedea „Visul", „Ce atâta grabă" sau „Ion și Mărie" și nu numai!), poezii religioase („Cred într-un singur Dumnezeu", sau „Fiecare avem o cruce"), dar și câteva „versuri alese", publicate în volume, în anii trecuți. Plăcut surprins am rămas, de noua abordare poetică - acrostihul (câteva portrete literare, unor prieteni de suflet - Gelu Dragoș sau Nelu Danci. Ba chiar și eu sunt „beneficiarul" unui astfel de portret literar, motiv pentru care aduc adâncă mulțumire. Știam despre acestea, pentru că le-am publicat și în revista „Din vatra satului", în care scriitorul/autorul/poetul Grigoraș Ciocan publică destul de des.

„Întorcând anii", un volum semnat de către Grigoraș Ciocan, a fost premiat, în cadrul proiectului „Premiile revistei Din vatra satului" - este vorba despre un proiect demarat în anul 2024 - „Cărți și reviste premiate". Felicitări, scriitorului pentru râvna și ambiția de a se face cunoscut, de a creea, de a tipări sau publica - lucruri frumoase sufletului.

Tipărind sau publicând, clar, a stârnit interesul criticilor, care l-au apreciat, fiecare în felul său. Amintesc, în grabă câteva nume: prf. drd. Petronela Apopei (RIP), prof. Gelu Dragoș, prof. Olimpia Mureșan, dr. Adriana Crăciun, prof. Valentin Lupea, scriitoarea Dana Zen, prof. dr. Terezia Filip, Ionel Sima (RIP), Gheorghe A. Stroia sau Ioan Romeo Roșianu (RIP). Au mai fost și alții care au dorit să scrie câte ceva despre activitatea literară a scriitorului Grigoraș Ciocan, mulțumindu-le, tuturor și fiecăruia în parte.

Mă văd „obligat", într-o formă sau alta, să repet (scriind) ce am afirmat cu multă vreme în urmă, atunci când l-am cunoscut personal (citez din mine!): „Grigoraș Ciocan, va continua să ne surprindă!". Și, uite, că asta face! Și,așa va face! Felicitări, Grigoraș Ciocan, și pentru această apariție editorială.

Partea cea mai interesantă, afirm eu, este faptul că volumul mai cuprinde câteva lucrări de pictură și grafie, semnate de către Grigoraș Ciocan și... (surpriza maximă!), nepoata acestuia - Sonia Cristina Marc. Iată, un minunat „dialog", bunic-nepoată, care, uimește și încântă în același timp. Amândurora, se cuvine, a le transmite sinceritatea felicitărilor!

Vorba românului „așchia nu sare departe de trunchi", se adeverește, nu-i așa? Până la urmă, acest volum, se dovedește a fi, un document, o frântură din viața familiei Ciocan. Dacă ar fi să rostesc doar trei cuvinte, despre volum și autor(i), acestea ar fi: eleganță, bucurie, frumos!

Felicitări, nepoatei autorului, Sonia Cristina Marc - succes în toate cele propuse!

Felicitări, autorului! Poți fi mândru (și sigur ești!), că ai o asemenea nepoată.

Recomand, volumul…

Așa ca pentru final, mai în glumă, mai în serios, parafrazând, un „clasic în viață", „încă o întrebare", vin și întreb: „care este următoarea provocare"?

Chiuzbaia, 31 martie 2026

 

P.S. - dacă este poveste și poezie, atunci să fie și poezie-acrostih de poveste...

 

TRĂIESC ÎN AMINTIRI* - acrostih

(* cel mai recent volum semnat de către scriitorul Grigoraș Ciocan)

 

Timpul își așteaptă visele în

Roua zorilor necălcată decât de

Ăst răsărit de catifea.

Inima unui nufăr împreună cu

Euterpe adună umbra tinereții din

Speranța cuvântului - șoapta și

Clipa cern tăcerea mieilor...

 

Încă o sărutare pictată cu zâmbet

Netrist înflorește în amonte...

 

Azi, trupul foșnetului de vânt

Miroase a primăvară

Iar adevărul țese verdele-miracol al

Noilor cuvinte din limpezimea mirului.

Te-am pus în următorul dans, privire,

Inima și-a început urcarea înspre lumina unui

Răsărit albastru - scara colindului își cere

Iertare refrenului pașilor rătăciți...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers).

                                                              Vasile Bele, UZPR

 

Semnal editorial - Florica BUD „Iubirea unui unicorn. Dialoguri pamfletice", apărut la Editura Neuma”

 

Bună dimineața, lume!

Ce mai... gata cu petrecerile, gata cu colindul, gata chiar și sărbătorile... buzunar gol! Asta este, dar în toate, mulțumim lui Dumnezeu pentru că am petrecut cu pace, bucurie și lumină...

Intrăm în ritmul normal al vieții? Cu siguranță, da! Fiecare cu ,,ale-luia"!

Dacă așa stau lucrurile, atunci, privind pe geam cât de frumos este dansul fulgilor de nea, (har, Domnului, avem zăpadă din belșug!), intru în rutina mea, aș zice!

Azi, este despre FLORICA BUD și unul dintre cele mai recente volume apărute în 2025 (să nu uităm, anul 2025, a fost foarte rodnic pentru Domnia Sa!), cu felicitări și urări de bine pentru viitor.

Dacă este despre Florica Bud, este și despre volumul ,,Iubirea unui unicorn. Dialoguri pamfletice", apărut la Editura Neuma, 2025, Dej, ISBN 978-630-6592-88-3, 404 p., dedicat (așa cum ne mărturisește însăși autoarea!), ,,familiei și nepoților Unicorni", cu un cuvânt de întâmpinare (sau prefață!), ce este semnat de către scriitorul Horia Gârbea, numit, metaforic: ,,Doamna cu unicornul. A mon seul desir", în care afirmă: ,,Florica Bud scrie așa cum există - într-un mod care nu poate trece neobservat. În orice adunare, prezența scriitoarei din Baia Mare va fi remarcată imediat. Vestimentația, coafura, timbrul vocii vor atrage atenția prin modul lor insolit de a fi. La fel, în ceea ce scrie, Florica Bud, are o marcată originalitate și îndrăzneli pe care autorii obișnuiți nu și le-ar putea închipui, fie că este vorba de proză, poezie sau publicistică. Deși are formație <<pozitivă>>, inginerească, scriitoarea este tot ce se poate imagina mai non-cartezian", (p. 7).

Dacă este vorba despre ,,dialoguri pamfletice", atunci să fie! Nu putem contrazice autoarea. Înainte de a purcede mai departe, rog să îmi fie permisă, amintirea în acest context, definiției pamfletului - (pentru începători!). Deci, pamfletul este o specie literară (aparte, mai zic), ce trebuie să îndeplinească, niște condiții - caracter satiric, limbaj violent sau agresiv (am folosit DEX-ul, chiar și eu!). Aici, nu o văd pe distinsa Florica Bud, folosindu-se de limbajul violent sau agresiv - pentru că, în viață de zi cu zi, este o ,,scumpă". Și, știu ce zic! Florica Bud, este o foarte bună prietenă a tuturor, se știe... și nici nu mai lungesc vorba, pentru că ar fi foarte multe lucruri frumoase de rostit. Ajungem, totuși, la caracterul satiric. Aici, este secretul succesului!

Iar, dacă, (repet!) este dialog, există o explicație (vorba, feisbuciștilor!): există un eu și tu (doar e dialog, sau dialoguri!), eu - autor, și tu/noi cei care întreținem dialogul. Citind volumul, (și voi aduce argumente în susținerea mea), avem autorul care este într-un dialog cu noi - aflăm acest lucru, chiar din primele paragrafe pamfletice. Acești - NOI - din punctul meu de vedere, sunt personajele care populează scrierea și adaugă un plus de farmec caracterului satiric. Iată, câteva exemple:

Capitolul 1, numit ,,Zcribincas Utopus Ynerentis Dos":

- ,,să îi dăm noi, Mulcinas Lapolius Erdent Mus", (p. 11);

- ,,chiar și pe noi Intisturoras Jaoristicas Plumbis Ard", (p. 10)

Vasile BELE, ASCIOR

POEZII ȘI... FANTEZII (semnal editorial)

 

GAVRIL MOISA

„Cu sau fără fantezie,

                                                                   Zic eu, că e… poezie”.

                                                                                    Vasile Bele

 

Una dintre cele mai recente apariții editoriale, „Poezii și... fantezii", ce aparține scriitorului Gavril Moisa, a apărut la Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2025, ISBN 978-630-354-150-1, 90 p., și și-a începutul călătoria înspre inimile iubitorilor de literatură. Felicitări, autorului pentru această reușită editorială! Respect și prețuire adâncă pentru întreaga activitate literară desfășurată în spiritul promovării calității și autenticității.

Trebuie să adaug faptul că volumul de față, l-am primit de la autor, „cu dedicație și iscălitură", la întâlnirea literară organizată în cadrul Ligii Scriitorilor din România, Filiala Cluj-Napoca, în ultima zi de miercuri din luna noiembrie, în fond, cea din urmă întâlnire din 2025.

Se cuvine a repeta mulțumirile și lauda pornită înspre autorul Gavril Moisa. Volumul conține - poezii, parodii sau rondel - ceea ce denotă complexitatea autorului în plan literar.

Mai în glumă, mai în serios…

 

Motto:

„Eu știu ce știu și ce nu știu,

Știu cât îs mort și cât îs viu.

Eu știu ce sunt și-o să rămân,

Știu cât sunt eu și cât îs de român",

din poezia „Eu șitu", (p. 27).

 

N-AȘ ZICE, ÎNSĂ TOT O ZIC,

pe lângă Moisa, eu sunt mic,

dar îndrăznesc să scriu cum pot,

mă chinui de ieri... de la opt!

 

N-AȘ ZICE, ÎNSĂ TOT O ZIC,

UNUI AMIC, CU A-ul MIC,

că scrie bine și socot,

el scrie bine, rău de tot!

 

N-AȘ ZICE, ÎNSĂ TOT O ZIC,

O spun aici, că eu sunt mic

dar am la Cluj, și bine-mi pare,

am un amic, cu A-ul mare.

 

Am să vă spun, Gavril îl cheamă,

Și scrie bine, mamă, mamă!

Rondel, ba chiar și parodii,

Și POEZII ȘI... FANTEZII,

Pasul cu el, nu poți să-l ții!

 

SINTEZA ZILEI, e doar o teorie,

cu popi, preasfinți, filozofie,

însă SINTEZA ZILEI, eu aș face,

pornind doar de la Moise-ncoace.

 

Să mă prezint, sunt Vasilică

Și trec mai rar, LA BISERICĂ,

Nici nu pot spune că-s ateu,

Ba, chiar mă rog lui Dumnezeu...

 

GAIȚA de lângă mine,

Oare, să spun, mi-e-un pic rușine!

se duce des cu PISICUȚA

și-nconjură bisericuța.

 

CEARTA CU TIMPUL... să înceapă!

Sunt pregătit, ca niciodată,

fac PROPUNERE INDECENTĂ,

pentru GAIȚA cea repetentă.

 

O las pe GAIȚA în pace,

recunoscând, pisica-mi place!

Și dacă mai scriu POEZII

Chiar că ajung la... FANTEZII.

 

ALEȘII NEAMULUI, votați,

Azi, foarte, foarte încântați,

Nici nu se uită înspre noi,

Gândesc așa: „Cam CÂȚI CA VOI?"...

           

Dar, cu sau fără veselie,

ILIE, DE LA PRIMĂRIE,

S-a lăudat că-i cel mai bun,

Ei! Asta-i bună, rău! Ce să mai spun!?

 

NU UITA, nenea Ilie,

Munca e grea, în Primărie,

Îți dau un sfat, de știi să scrii,

Apucă-te de POEZII!

Și lasă-te de... FANTEZII!

 

ARICI ȘI OAMENI, într-un cor,

Toți îți spun că nu-i ușor,

Munca ta în primărie,

Nu-i ușoară, nenea Ilie,

Dacă nu ai și fantezie

Sau nu cunoști o poezie.

 

N.A. - ce apare scris cu majuscule sunt titlurile unor poezii din volumul de versuri „Poezii și... fantezii", autor Gavril Moisa.

 

II.

 

Motto:

„Când doru-ncepe să mă doară,

Îmi plânge-n suflet lacrima amară.

Tu care-ai fost ca toate mai presus,

Săracă și blamată ai ajuns",

din poezia „Scrisoare către țară", (p. 44).

 

N-am să scriu aici, măi, frate,

Decât cu NAIVITATE!

Că altcumva nu știu a scrie,

Dar totul este... Poezie.

Pardon! Și multă, multă modestie!

 

M-aș duce, azi, pe LA FRIZER,

Sau, ziceți voi, la bărbier?!

DIN COTIDIAN să ies,

Dar nu merg „pe interes!".

 

ABSOLVENTA, bună rău,

E amantă... „la bd'irău!".

Însă BERBECUL din mine,

De ea, numa' scai se ține!

 

TIMPUL DE AZI, îl măsor,

Mâine vreau să mă însor

Și m-apuc de... POEZII,

ȘI de simple... FANTEZII!

 

PLAI DE JAF și jaf în plai,

Moisa, nicio grijă n-ai!

Tu știi scrie foarte bine,

Cu tine nu mi-i rușine.

 

Așa precum se știe,

FEMEIA, e amantă și soție!

Dar tot la ea se află cheia,

De asta eu iubesc... FEMEIA!

 

AMANTA-i, o femeie, cam cochetă,

SOȚIA e cea perfectă,

Doar una te bagă la apă

Strigând - „TE IERT BĂTRÂNĂ EUROPĂ"!

 

Nu voi mai scrie! Mă opresc

Și visuri bune vă doresc!

Luând cu mine, doar un vin

Fac o SCRISOARE LUI NEA MĂRIN!

 

Cred că veți zice fiecare,

Că nu-i NIMICA NOU SUB SOARE!

Dar vreau, aici, ca să se știe,

Ce e aici? Doar LECȚIE DE PRIETENIE!

 

Așa că, dragii mei, eu ies afară,

Pentru a face o GARGARĂ,

Aș vrea să-ntreb, noi CUM TRĂIM?

Fără horincă? Fără vin?

 

Răspunsu-i simplu și îl știi,

Mai scriem, ÎN STIL ROMÂNESC,

Da! POEZII ȘI... FANTEZII,

Ăsta-i răspunsu lcel găsesc!

 

Și uite așa, dragii mei,

Am adormit... cam pe la trei!

Gândindu-mă la... poezie,

Gândindu-mă la... fantezie,

Vă-mbrățișează, Vasalie!

 

N.A. - ce apare scris cu majuscule, sunt titlurile, unor poezii din volumul de versuri „Poezii și... fantezii", autor Gavril Moisa.

 

            Luând lucrurile și în serios, promit să mă las de fantezii și să scriu și… poezii!

            Voi reveni! Mulțumesc, pentru că ați înțeles, și partea de poezie, și cea de fantezie!

 

Vasile Bele, UZPR

 

DUMITRU BUȚOI - NICHITA ȘI ÎNGERUL DE ROUĂ

 

(note de lectură)

Motto:

„Sunt suspect de fericit

Că n-a fost

Doar o întâmplare

Clipa în care

amândoi ne-am întâlnit

Îngeri risipiți pe zare

Între lacrima din cer

Și tăcerea (ne) cuprinsă din altare!".

 

Interesant demersul literar propus de către scriitorul Dumitru Buțoi (președinte UZPR, Filiala „Mihai Eminescu", Timișoara, prin tipărirea volumului „Nichita și îngerul de rouă", apărut la Editura UZPR, 110p., 2025. Spun, interesant demersul literar propus, dar este și de o profunzime aparte. În fapt, din punctul meu de vedere, este un „dialog între autor și Nichita", pe care a avut bucuria să îl cunoască personal. De unde aflăm toate acestea? Chiar din mărturisirea autorului: „Geo Bogza și Nichita Stănescu, personalități emblematice ale jurnalismului și literaturii din România au plecat de mult în neuitare. Eu i-am văzut, când se plimbau pe străzile orașului Ploiești, i-am admirat și le-am studiat opera magnifică, liceean fiind prin anii șaptezeci. (...) Această carte nu este altceva decât un remember sentimental, o secvență de iubire din eternitatea unui vis frumos cu Nichita, că un Arc de Triumf peste un timp inoxidabil", (p. 5), mărturisire, numită, „75 de poeme cu Nichita. Cuvintele inimii", semnată de către autor - Dumitru Buțoi.

Adâncă prețuire și respect profund, pentru acest dar al sufletului, primit cu „dedicație și iscălitură", într-una din zilele în care ne-am revăzut, în context literar, la Timișoara, în acest „aproape", trecut an - 2025.

 

„Nichita, îngerul de rouă

Vine în somnul meu

Înzăpezit de stele

Și mă atinge cu aripa-i subțire

Și cerul se despică în două

Și trupul

Zidit într-o altă zidire

devine o limbă de clopot",

din poemul „Îngerul de rouă", autor Dumitru Buțoi, (p. 15).

 

Se pare că anotimpul

izvorului albastru își culege

roadele de suflet

din zidirea rugăciunii lui

NICHITA ȘI ÎNGERUL DE ROUĂ.

Voi scrie pe cer

un POEM CU NICHITA

despre iubire și prietenie

despre frământarea zorilor care-și

veghează visul dar și despre

ÎNGERUL DE ROUĂ care culege

aroma mirului din fiecare șoaptă.

AMURGUL A VISAT URÂT

dar diminețile de catifea albastră

vor spăla urmele acestui

DESTIN - lumină și iertare

DESTIN mărturisit foșnetului de vânt...

 

Am cules din adieri de toamne

FRIG ȘI MĂREȚIE

și le-am aranjat într-o cunună

a unui răsărit dintr-un DESTIN.

gândindu-mă că

ÎNGERII DE ROUĂ-MI DAU TÂRCOALE

în hora privirilor tivite cu lumina cuvântului

Am găsit în sertarul vieții

ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS

ce mă duc spre tine anotimp

al reîntoarcerii la șoaptele viselor

rătăcite prin labirintul altui început…

 

Nu uita,

VINE TOAMNA IUBITO iar

ÎNGERUL DE ROUĂ

ÎNCĂTUȘAT ÎN GER ȘI MĂREȚIE

va aduna sărut lângă sărut

zâmbet născut din lacrimă

și lacrimă crescută din patimi

pentru mine POETUL BLESTEMAT

a scrie despre FRUMOSUL NEBUN

care-și veghează întunericul

din primele clipe de viață

- azi, SCRIU PE ZARE,

despre iubire și lumină întru cuvânt...

 

„Vine toamna, ca un blestem

Și-n somnul meu se face iar răcoare

Îmbrățișează-mă iubito să nu mă tem

Când mugurii iubirii

Și crinii nopții îngălbenesc pe zare!",

din poemul „Vine toamna iubito", autor Dumitru Buțoi, (p. 13).

 

N. A. - ce apare scris cu majuscule, sunt titlurile unor poezii din volumul de versuri „Nichita și îngerul de rouă", autor Dumitru Buțoi.

 

II.

 

Motto:

„Vine toamna, ca o vulpe șireată

Sunt trist când scriu acest poem

Și sunt bolnav de-atâta-ngândurare

Acum, mai mult ca niciodată

Îmbrățișează-mă iubito, să nu mă tem

De gerul nopților polare!

Din care și astăzi încă te mai chem!",

din poemul „Vine toamna iubito", autor Dumitru Buțoi, (p. 13).

 

E dimineața zâmbetului

cules din adieri de toamne

doar ÎNGERII DE ROUĂ-MI DAU TÂRCOALE

pentru a-mi fi urmă de catifea

trimisă de întâia Ursitoare.

Am scris pe pernă

cu verde-miracol crescut

în hora privirilor:

„NICI TIMPUL NU NE IARTĂ!"

iar noaptea cu stele și speranțe răsărite

doar din iluzie și fantezie

mi-a spus că este vorba despre

un simplu VIS CU NICHITA

dar DINCOLO DE ÎNȚELEPCIUNE

într-un TIMP SUSPENDAT

NELINIȘTEA CE MIȘCĂ UNIVERSUL

îmi așteaptă umbra

- o umbră a amintirilor plecate

să culeagă roadele șoaptelor -

nu sunt decât un simplu

CĂLĂTOR PRIN UNIVERS...

 

MIREASA VISURILOR MELE

își lasă amintirile zorilor

la taifas cu aromă de gutuie -

sunt doar un SUFLET CĂLĂTOR

- mi-am pornit călătoria prin mine

lăsând în

BIBLIOTECA DIN SUFLETUL MEU

doar smaralde și rugăciune

pentru tine

DESTIN ÎNCĂTUȘAT ÎN (NE)UITARE.

mirul își așteaptă sărutările

iar ZIDUL DE OAMENI ascunde

clipa foșnetului de vânt în pridvorul refrenului

în CRINII ZĂPEZII

și în amintirea unui răsărit.

Da! Este TAINA ASCUNSĂ ÎN NOI

pe care o ducem la mărturisire...

 

Am să adun ÎMBRĂȚIȘAREA FOCULUI

în hora privirilor tivite cu speranță

iar DINCOLO DE ZARE voi picta

CAII SĂLBATICI CU TRUPUL DE ROUĂ

doar pentru întâia RUGĂ din acest început.

Voi asculta STRIGĂTUL ISPITEI și îl voi

recompune în RUGĂ rostită

între două anotimpuri - întuneric și ispită.

LA MARGINEA PĂDURII voi aștepta

să mi te dăruiești întâia oară

trăind

VIAȚA, O CLIPĂ DE SUSPANS...

DINCOLO DE MÂNTUIRE ȘI BLESTEM

te voi îmbrăca în verdele-miracol

eu - POET NEVINOVAT

tu - DORINȚĂ sau CERUL DE LACRIMI...

 

„Soldatul cu trupul de rouă

Cu cerul pe umeri

Cu picioarele de plumb

Și ranița în spate

Singur în singurătate

Traversează câmpul de luptă

Ca o linie (între)ruptă!",

din poemul „Soldatul cu trupul de rouă", autor Dumitru Buțoi, (p. 49).

 

N. A. - ce apare scris cu majuscule sunt titlurile unor poezii din volumul de versuri „Nichita și îngerul de rouă", autor Dumitru Buțoi.

 

III.

 

Motto:

„Aș vrea să dau timpul înapoi

Tânăr să mai fiu

Ca altă dată

Să nu mă tem de viscole și ploi

Să mai pot iubi o fată

Ca dincolo de zare

Să fim doar amândoi

Îngemănați, ca într-o-mbrățisare!",

poemul „Dorință", autor Dumitru Buțoi.

 

Dacă ar fi să mai am o DORINȚĂ

atunci aș vrea să mă întorc

în tinerețea zorilor care-și veghează

visul iar

IUBITA CU SURÂSUL DE CLEȘTAR

să îmi fie călăuză înspre

neliniștea din fiecare șoaptă

Da! Te voi face

MIREASA MEA DE ROUĂ

și mă voi dărui unui răsărit

DĂ-MI, DOAMNE, puterea

de a călători prin mine

să alerg ținându-mă de mână

să mă simt un

CONTEMPORAN CU DUMNEZEU...

 

NOAPTEA CA UN SANCTUAR DE ROUĂ

îmi așteaptă umbra visului

să fie zidire de lut

dar nu pot rosti

SUNT PASĂRE DE ROUĂ

și nici

SUNT POETUL ROMANTIC din pricina

foșnetului de vânt care-mi caută

speranțele rătăcite prin doruri.

VIAȚA CA UN RÂU ÎNVOLBURAT

și-a schimbat cursul

merg doar spre seara apusului

să îmi adun răsăritul zorilor

dintr-un ȚIPĂT RĂSTIGNIT

smuls din fiecare șoaptă...

 

Există rugăciune și iertare

există neuitare și nemurire

există mir și limpezime de izvor

MOARTEA NU EXISTĂ!

așa că dați-mi voie să vă spun

POVESTEA VIEȚII MELE:

„Știu că nu știți povestea vieții mele

Știu că

nu interesează pe nimeni

Faptul că mâine-aș vrea să mor

Spanzurat de stele

Și trupul să-mi fie îngropat

La glezna unui nor!",

(din „Povestea vieții mele", p. 73)...

 

Povestindu-vă că

MOARTEA NU EXISTĂ

mi-am dat seama că sunt

CONTEMPORAN CU HOȚII

de vise și de iluzii

dar nu uitați esența

din lacrimi

TIMPUL NU NE IARTĂ

și nici nu ne dă să alegem

un alt DESTIN - fiecare își are crucea sa.

CERUL DE LACRIMI adună

gânduri și sentimente

lumină și cuvânt pentru

ceea ce se preface-n

CĂLĂTORIA DE VIS

prin șoapte netulburate și sărutări de catifea

care va prinde cel dintâi

APUS DE SOARE netrist...

 

„M-am născut

Într-o casă în forma durerii

Cu fereastra deschisă spre cer

O viață

am fost prizonierul disperării

Și fericit doar o clipă Dintr-un timp efemer

Singur în singurătate

Mi-ascult inima cum bate, bate

În căsuța de la țară

Cu fereastra deschisă spre cer!",

(poemul „Singur în singurătate")...

 

N. A. - ce apare scris cu majuscule sunt titlurile unor poezii din volumul de versuri „Nichita și îngerul de rouă", autor Dumitru Buțoi.

 

Felicitări, Dumitru Buțoi, pentru această apariție editorială de excepție! Mă bucur pentru faptul că am cunoscut asemenea miunați oameni.

Cu siguranță, Nichita, Bogza, Eminescu, Blaga, pe care îi invocați în acest volum, de-acolo, din Cer, vă zâmbesc și vă mulțumesc pentru momentele de neuitare și nemurire, trăite prin versurile transmise…

Prin Domnia Voastră, Nichita Stănescu, (și nu numai!), rămâne în nemurire!

Clar, așteptăm următoarele provocări…

 

Vasile Bele, UZPR

Noiembri, 2025