Să ne-o reamintim pe Marga Barbu!

Născut(ă): 24.02.1929 la Ocna Şugatag (Maramureş)

Decedat(ă): 31.03.2009 la Bucureşti

Absolventă a Conservatorului de Teatru din Bucureşti (promoţia 1948). "Destinul cinematografic al Margăi Barbu părea ca se numeşte în primul şi în ultimul rând, Aniţa.

"Ea a însemnat ani şi serii filmice de-a rândul, frumuseţe sălbatică, patimi mistuitoare, cavalcade în noapte (dar puteau fi şi în zori!), fapte justiţiar-haiduceşti puse la cale în alcovuri şi voaluri orientale, priviri ameninţătoare - de-adevăratelea sau prefăcute - strecurate printre liniile de foc ale ochilor, îmbrăţişări lungi, lungi înainte de despărţire, între care interveneau aruncările grăbite în şa" (Sanda Faur, Almanah Cinema 1975).

"Era o fiinţă ambiţioasă, curioasă să afle - de pildă cum e să vorbeşti limba japoneză - gata oricând să-şi încerce puterile, să rişte. Era o luptătoare. Şi îi plăceau provocările. Îi plăceau personajele complicte, trecute prin toate stările, îi plăceau rolurile de compoziţie care o duceau dincolo de datele ei fizice (...) Domnişoara Aurica a fost şi a rămas culmea carierei sale cinematografice." (Eva Sîrbu, vol. "Actori care nu mai sunt").

Trivia

Născută Marga Butuc, căsătorită pentru scurtă vreme cu actorul Constantin Codrescu (pe unele generice apare ca Marga Butuc Codrescu) şi apoi recăsătorită cu scriitorul Eugen Barbu

Marga Barbu despre......actori: "Niciodată nu poţi să ştii de ce e în stare un actor până nu-l provoci"

...debutul său în film: "Când am auzit pentru prima oară cuvântul MOTOR! m-a luat cu leşin, aşa emoţii aveam. Îmi dau seama că emoţia asta, cel puţin la început, mi-a stricat enorm. Oeicât de reuşită ar fi fost scena jucată în repetiţii, după cuvântul MOTOR!, urma o crispare care îmi topea bune emoţie artistică. Asta era soarta unei firi emotive care eram eu" (Magazin estival Cinema, 1983)

...momentele decisive ale carierei sale: "Toate au fost momente cruciale. Şi Marta, şi Aniţa, şi Gherda. dar mai ales momentul în care am părăsit dansul ca să mă dedic scenei" (Almanah Cinema 1984)

...pubic: „Publicul? Pentru el ne străduim, pe scenă şi în filme să-I facem să râdă sau să plângă, dar desigur, nu cu orice mijloace. Educarea publicului nu e doar o vorbă goală şi cred că asta e menirea spectacolelor valoroase. Cu atât mai mult cu cât publicul nostru e cald, receptiv şi merită să i se dea lucruri de calitate. Cea mai mare bucurie a unui actor e ca atunci când, ieşind din teatru sau din sala de cinematograf, să vadă chipurile spectatorilor păstrând încă, unda de emoţie, urma lacrimei sau a bucuriei. Oare nu pentru asta îi răpim preocupărilor cotidiene şi îi aducem cu noi pentru câteva ore într-o lume fictivă, dar totuşi adevărată?” (Cinema nr. 6, iunie 1968)

 Opinia criticului

„După o pauză destul de lungă de Ia „Vultur 101” la „Procesul alb”, ochiul acela regizoral s-a deschis aproape simultan la trei creatori: Iulian Mihu, Geo Saizescu şi Dinu Cocea. Marga Barbu a devenit rând pe rând „Marta”, dansatoarea de bar în Procesul alb, Irina în La porţile pământului şi hangiţa din Haiducii. Trei roluri dintre care două diametral opuse: necredincioasa şi banala soţie de geolog din La porţile pământului şi Aniţa din Haiducii, personaj de mare spontaneitate şi frumuseţe sufletească. Şi iată revelaţia: după pauza aceea lungă, Marga Barbu ia contact cu filmul nu la temperatura călduţă şi timidă a corectitudinii, ci într-un fel de explozie venită la capătul unei lungi experienţe, la capătul unui contact neîntrerupt cu filmul. Interpretările ei — mai ales Marta şi mai ales Aniţa — ard de temperament, de energie îndelung adunată. Marga Barbu pare că joacă pentru toţi anii în care n-a făcut film. Joacă cu pasiune, cu sinceritate, cu seriozitate. Încercând să stăpânească incertitudinile şi emoţiile, încercând să-şi cunoască toate posibilităţile, să şi le exploateze fără cruţare. Revelaţia Marga Barbu s-ar putea numi victoria pasiunii pentru film şi a perseverenţei." (Eva Sîrbu).

Părerea spectatorului

Marga Barbu rămâne una dintre cele mai frumoase și senzuale femei pe care le-a dat scena cinematografiei românești! De altfel, Florin Piersic a declarat că mereu îi făcea plăcere „să o sărute” și-l ruga pe regizorul Doru Năstase şi ceilalţi regizori să înmulțească scenele de dragoste dintre cei doi!

Au realizat împreună, Marga şi cu Florin, deşi nu erau la prima tinereţe: „Drumul oaselor”, „Trandafirul galben”, „Misterele Bucureştilor”, „Masca de argint”, „Colierul de turcuoaze” , filme care au avut un impact devastator, cu săli pline, cu adolescenţi fericiţi.

Ridic pălăria în faţa acestei mari Doamne a cinematografiei, mai ales că este din Maramureşul perpetuu! Pe când o statuie a Margăi Barbu la Ocna Şugatag?!

                                                                                                            GDL