Așa va ajunge
Cultura… Cultura ca formă de manifestare, prestanță, rezistență în timp, nu
actul de creație singular… Și nu vom avea două „culturi”… Pentru că un neam, o
țară, o istorie nu se pot raporta în timp printr-un panteon cu două culturi…
Sunt, într-adevăr, mai multe „drumuri”… Dar unul singur asigură existența
operei și transmiterea ei către următoarele generații… Și nu trebuie pus un
semn de egal între Cultură, ca fond patrimonial al unei națiuni, și actul de
creație nefinalizat, afișat ca stare de căutare… Veșnica stare de căutare a
autorilor-sinecură din literatura de sertar… E drept, mereu vor fi mai mulți
epigoni, impostori, profitori fără o operă reală, finală, fie și culeasă postum
de pe șervețelele lamentărilor, decât scriitori și oameni de cultură cu mesaje
peste timp… Cu opere, cu lucrări lăsate moștenire generațiilor următoare…
În timpul pandemiei, „cenușăreasa” a devenit mai
palidă, mai trasă la față… Mai neîngrijită cu sine, cu imaginea, cu binele ei…
S-a hrănit cu speranțe, apoi cu iluzii… S-a hrănit cu ele pentru a se minți că,
poate „mâine”, va fi mai bine. Iar greul de acum, de care nu-i păsa nimănui cum
zvârcolește stomacul, a fost depășit doar cu gândul creației acelui „orice ar
fi”…
Au fost atâtea promisiuni guvernamentale, politice, de
„sistem”… Atâtea „inițiative”… Dar nimic concret… Doar liste de cuprindere în
nimic a scriitorilor, chipurile pentru a-i identifica și sprijini pentru
depășirea crizei pandemice… Și gustul amar al înfrângerii de dinainte de prima
victimă a pandemiei, când, în vreme ce scriitori și artiști erau trecuți pompos
în fel și fel de baze de date, maneliștii și lăutarii kitschurilor încasau
sinecuri lunare…
Iar acum această nouă lovitură… Dar, nu-i așa?,
scriitori sunt obișnuiți în a-și duce umerii împovărați de greutăți și
nedreptăți pentru a mai ridica măcar o sprânceană de revoltă… Pentru mulți,
furia a trecut de mult… Ea este undeva departe, dincolo de ei, iar ei în
sferele de creație în care contează doar ceea ce vor lăsa ca mesaj… Dar
sistemul nu are nici o scuză! Mai ales în forma de sfidare continuă a
scriitorilor… Acel sistem care i-a lăsat oricum să se descurce după cum a putut
fiecare dintre ei, zgândărindu-i cu promisiunile de ajutorare, și care, acum,
promovează oficial actul culturii în forma politică dintre „intra-” și
post-pandemic. Cu alte sinecuri… Cu drojdia unor drojdieri ce se afișează cu
gogoșile umflate a ceea ce flutură ei ca fiind cultură… În mod real, doar un
nou mijloc de protejare a veșnicului autor fără operă…. De fapt, același laitmotiv
cultural românesc… „Cine poate oase roade”… Singura condiție, cât mai mult
zgârci și unsoare politică…
Legea promulgată de Klaus Iohannis, pentru acordarea
de către autoritățile centrale și locale de burse de studiu, de creație și
„granturi” de călătorii a venit, nu ca un scripete pentru a sălta măcar un colț
din placa de mormânt de peste (deocamdată) picioarele cenușăresei, ci drept
sinecură cu adeziuni de grup (politic, cel mai probabil) pentru „nemuritorii”
scriitori ai literaturii moarte prin sertare. Moartă – în cel mai fericit caz,
în fapt inexistentă…
De ce să acorzi fonduri sinecură prin hemoragiile
bugetate ale unor instituții nonculturale dar și aculturale la nivel de
cunoaștere și profunzime?… Evident pentru a hrăni noua clasă de aplaudaci… Pentru
că între rosul oaselor se aplaudă, nu?!… Iar acest grant de sinecuri centrale
și locale, bugetat politic, va fi folosit, majoritar, pentru promovarea
nonvalorilor și a nonliteraturii… La nivel local – acolo unde sinecurile au
atins întotdeauna forme aberante în raport cu demnitatea națională, cu istoria
noastră, cu respectul față de reperele și valorile tradiționale… Așa cum ar fi,
de exemplu, la nivelul autorităților locale maghiaro-secuiești, care inventau
programe „culturale” strict pentru a finanța maghiarizarea Ardealului, dar care
acum vor putea distribui, fără a răspunde, fără a avea o justificare a
cheltuirii banilor publici, toate acele semințe „culturale” de deculturalizare
și deromânizare… Un proces ce se va cocoța pe ramurile imposturii și nonvalorii
până sus… Până la nivel central… Și unde scriitorii din cultura reală nu vor
putea decât să-și mijească ochii spre nimicul creației celor ce se vor lăfăi cu
frământarea pe bani a nimicului…
Un program care nu sprijină nici actul creației reale,
nici finalizarea ei în forma tipărită ori multimedia (digitală ori audio)…
Pentru că editurile nu vor primi iarăși nimic, mai ales că nici „bursele” nu
vor trebui finalizate de beneficiarii lor nici măcar cu un manuscris formal…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu