ACUM STAU, PRIVESC LA LUNĂ
Și
la timpul ce-a trecut,
La
mândruța mea cea bună,
Care
demult... m-a iubit.
Și
acuma mă iubește,
Cu
toate c-am îmbătrânit,
Eu,
cred că mă mai dorește,
Că
nu m-a văzut demult.
Nici
eu nu mi-o scot din minte,
Gânduri
multe încă am,
Îmi
aduc cu drag aminte,
Cum
frumos o dezmierdam.
Și
vorbeam numai de drag,
Despre
ea și despre mine,
Pe
al nostru fain meleag,
Cum
facem să fie bine.
Dar
acum am îmbătrânit,
Doar
de vorbit suntem buni,
Nu
ne arde de iubit,
Stăm
pe gânduri și aduni,
În
gând clipele frumoase,
Ce
le-am petrecut demult
Și
serile drăgăstoase,
Când
eram neîntrecut.
În
a face ce-I frumos,
Totul
cu mare plăcere,
Nu
mai este cum a fost
Nu
mai este...nici putere!
Si
uite-așa privesc la lună
Și
la cerul înstelat,
La
nevasta mea cea bună,
Care
mă așteaptă-n pat.
La
popa care-o venit,
Din
Dănești, om învățat,
Om
deștept și așezat.
M-o-ntrebat
de am păcate?
Eu ,i-am
spus că într-o noapte,
Cum
veneam îngândurat,
Cred
c-am căzut în păcat.
Și
cum se vedea de lună
Mă
întâlnii cu mândra bună,
Ea
în casă m-a poftit
Și-atunci
am păcătuit.
Nu
cu fapta, doar cu uitatu’
Când
mândruța tomn’e* patu’,
Eu
i-am spus că nu mi-e somn
Și
în pat cu ea nu dorm.
*Atomn’i
(vb.) – a aranja, a orna, a găta.
Și-am
ieșit îngândurat
Și
spre casă am plecat.
Părintele, om
milos,
Canon
mi-a dat, să merg pe jos.
De
acasă-n Baia Sprie,
Ca
nimenea să nu mă-mbie,
Nici
cu apă, nici mâncare,
Că
păcatu’ nu-I prea mare.
VIAȚĂ FRUMOASĂ
Când
avem 18 ani,
Aveam
mândre, n-aveam bani,
Amu
am 66 de ani
Nu
am mândre,dar am bani.
Când
mai tinerel eram,
Iubeam
tot ce mai prindeam,
Da’amu
că sunt bătrân,
Nu
mai caut mândre-n sân.
Le
caut numai pe spate,
Să
văd de nu-s cocoșate,
Cum
la sapă ele au stat,
Când
porumbu’ l-au săpat.
Că
de-amu mai tinerele,
Nu
mai sapă că știu ele,
Mai
bine lasă săpatu’
Și
pleacă pe câmp cu altu’.
Și
uite așa că noi bătrâni,
Mai
muncim și prin străini,
Ca
să facem treabă-n casă,
Pentru
cei plecați de-acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu