Bogdan Alexandru Duca: „Unde e Dumnezeu?”

 

Periodic aud, mai ales după un dezastru, întrebarea disperată și fără răspuns: ”Unde e Dumnezeu?”

Și ce poți răspunde când moare un copil de 5 anișori de cancer, de exemplu?Asta mai ales când de 2000 de ani Evanghelia a fost vestită în lume punându-se accentul pe diverse miracole, modelele de viață ale sfinților au fost înlocuite cu pseudo-vieți de sfinți pline de minuni, de întâmplări supranaturale, de vindecări și alte snoave din astea.

Și da, după ce grosul învățăturii creștine pare să se rezume la anecdote cu minuni la Lourdes, la Eghina, la moaștele lui X sau la rugăciunea pastorului Y (toate confesiunile creștine suferă de boala miraculosului și taumaturgicului), întrebarea: de ce un copilaș face cancer, sau este condamnat de la naștere la cine știe ce handicap îngrozitor? capătă un foarte justificat aer acuzator.

Ce Dumnezeu e acela care vindecă preferențial de cancer pulmonar sau ulcer, în urma unui pelerinaj, unei lumânări sau a unui acatist, pe câte cineva care și-a băut sau fumat viața, dar ia viața unui copil care nici nu a avut timp să păcătuiască?

Răspunsul, pe care îl știe și Biserica, dar miraculosul e mai vandabil și afluxul de credincioși este asigurat de promisiunea vreunei minuni, nu de dorul de mântuire, este simplu, dur și abrupt:Dumnezeu nu are nicio vină pentru că nu El este stăpânul lumii acesteia.

Noi suntem stăpânii lumii acesteia, iar lumea aceasta e plină de mizerie, de boală, de suferință, de moarte, pentru că noi am făcut-o așa și o întreținem așa.

Și chiar ne place, de ce să mințim?

Dacă nu ne-ar plăcea, nu ar mai exista războaie, nu ar mai exista crime, nu ar mai exista foamete, nu ar mai exista injustiție socială. Dacă nu ne-ar plăcea, sutele de mii de miliarde de dolari pe care le cheltuim anual pe arme ar merge spre sistemul medical și spre cercetare.

Dacă nu ne-ar plăcea, industria farmaceutică ar lupta pentru vindecarea oamenilor și nu pentru profit de pe urma îmbolnăvirii oamenilor.

Dacă nu ne-ar plăcea, am fi atenți și respectuoși cu aproapele nostru, l-am iubi, am face ca handicapurile și bolile să devină binecuvântări de iubire.

Dar nouă ne place să urâm, ne place să ucidem, ne place să fim lacomi, ne place să distrugem, ne place să poluăm, ne place să urmărim profitul și comoditatea noastră deasupra nevoilor celorlalți.

Și de aceea noi evităm să vedem mesajul Bibliei, mesajul lui Dumnezeu, care începe cu omul lăsat stăpân peste creație, peste propriul destin și care din primul moment alege să meargă pe o altă cale: contra voii lui Dumnezeu și a aproapelui său. Primul act consemnat între frați e o invidie, urmată de o crimă.

Evităm mesajul Bibliei care ne vorbește despre pervertirea iremediabilă a lumii. Evităm Evanghelia care ne vorbește nu de lume, ci de salvarea omului de lume.

Evităm Apocalipsa care ne vorbește despre sfârșitul și reînoirea acestei lumi și dispariția celor răi.

În schimb, ne încântăm cu minuni, autentice sau nu. Ne place egoist că e posibil ca Dumnezeu sau sfântul x, prin operațiuni foarte asemănătoare cu mita, ne mai pot scoate dintr-o boală sau necaz…

Dumnezeu nu e aici. Lumea este a oamenilor. Și tot ce se întâmplă rău e ”meritul” nostru….

 

Autor: Bogdan Alexandru Duca