ÎNTÂLNIRI CU DUMNEZEU de VASILE HATOS-POEZII, 1995-2020
ROMÂNIA-ITALIA
Motto: „Îți spun că EU sunt în fiecare floare, în
fiecare curcubeu, în fiecare stea din ceruri și în tot ceea ce este în sau pe
fiecare planetă care se învârte în jurul fiecărei stele.
Eu sunt șoapta vântului. Căldura
soarelui vostru, individualitatea incredibilă și perfecțiunea extraordinară a
fiecărui fulg de zăpadă. Eu sunt maiestatea din zborul planat al vulturilor și
inocența căprioarei în câmp, curajul leilor
și înțelepciunea anticilor.”-Conversații cu Dumnezeu-un dialog
neobișnuit de Neale Donald Walsch
Cartea cu titlul de mai sus a apărut la Editura Ecou
Transilvan la Cluj-Napoca în anul 2021. Chiar de la-nceputul lecturării
poeziilor m-am întrebat ce semnificație are faptul că la titlul volumului s-a
adăugat și numele țării surori care este Italia, am aflat apoi că unele poezii
au apărut și în Italia și că poetul scrie și în italiană unde a publicat în
diverse ziare și reviste.
Aceste poezii se vor a fi un răspuns
spiritual la o serie de întrebări care-l frământă pe omul actual : cine suntem,
de unde venim, încotro ne îndreptăm, care e relația noastră cu Dumnezeu, ce e
absolutul pentru om, dragostea/ adevărul, credința/ iubirea, vibrația personală
și universală, bine/rău, adevăr/minciună, energie de viață/fericire/libertate/
sacralitate etc.
Enunțând o parte din titlurile poeziilor se
întrevede universul ideatic al acestora: Meditație, Speranța, Rugăciunea, Să
înveți, Trăiește-ți clipa!, Depășirea condiției umane, Imaginea vieții, Să ne
iertăm, Extazul mistic, Trăiesc, Destin, Așa am cunoscut moartea, Suferința,
Soarta, Viața și moartea, Mă scald în sentimente, Aseară m-am întâlnit cu
Dumnezeu, Ce-i omul?, Frica, Zbor spre infinit, Răbdarea, Eliberarea,
Revelație, Progresând în sine, Moartea morții etc.
Sunt conversații spirituale care
înglobează în ele credința în mântuire, iubirea aproapelui, se aleargă prin
sine, prins sub conștient și se urmăresc
progresele în ceea ce înseamnă înțelegerea sinelui și acordarea acestuia
la „tot”-la existența supremă Dumnezeu- toate acestea se pot observa în
poeziile:
CRED-o poezie ce pare a fi o profesiune de
credință:
„Cred în visul oricărui om/ De a-și
câștiga singur fericirea/ Prin puterea voinței/ Cred în limbajul naturii/ Că
legile universale/ Sunt și legile omului./ Binele, adevărul, credința/ Sunt
lucruri impuse nouă de conștiință./Cred că adevărata fericire/ Nu vine din
afară, ci dinlăuntru.”...Omul perfect este omul liber/ Ajuns la capătul
călătoriei interioare./ Este înțelept, învingând moartea prin adevăr./
Stăpânește lumea pentru că a ajuns/ La rădăcinile morții, descoperind-o!/ S-a
eliberat de condiția umană,/ Depășind-o...”
Ce-i omul?-o poezie ce-l definește pe om în
viziunea poetului:
Ce-i omul?/Un vis care se scaldă/ În adâncimile
ființei,/ Visând c-o să adoarmă/ În ceasul pocăinței!.../ Ce-i omul?/ Este o
umbră/ Purtată peste timp/ De clipele tăcerii/ De clipele din vis,/Când ostenit
de soartă/ Își caută alinarea....Ce-i omul?/ În amurgul tinereții?/ Un fraget
lemn/ Crescut dintr-o tulpină,/ Căutând în viață/ Mierea ca o albină!/ Ce-i
omul?/ O albie secată/ În universul lui,/ Se-ntreabă ce-i al lui,/ Nimic din
ce-i în lume/ Nu-i pare cunoscut!...El este rege în lumea lui, / Lumea
înțeleptului!/ E-un trecător cu visul împlinit,/ Nu știe nimeni pe ce cale a
pornit!”
Poezia Am bătut la poarta
sufletului meu:
„Am bătut la poarta sufletului meu,/Dar dincolo de ea era Binele,/Nu
a vrut să-mi deschidă/ Cineva îmi spunea că/ Binele nu se poate amesteca cu
Răul....Orice cunoaștere de sine aducea curaj/ Omului de-a-și depăși
condiția./Setea de absolut/Este calea care duce spre adevăr./Dincolo de noi
există conștiința universală, O lume a ideilor unde visul/Se va întrupa...”
Se dezvoltă ideea că omul e mai mult decât trupul lui,
sufletul e mai extins decât trupul, e ceea ce ne leagă de alți oameni-de
prezent, de trecut și de viitor.
Aseară m-am întâlnit cu Dumnezeu-o
poezie care continuă
fluxul întrebărilor despre suflet, lumină, timp și Dumnezeu:
Aseară m-am întâlnit cu Dumnezeu/ Și am început să
vorbesc cu EL/ Despre oameni, despre faptele lor,/ Despre cei ce se cred
aleși,/ Despre adevăr, credință și dreptate./ Mi-a spus că oamenii nu sunt la
fel/ În lumea asta ciudată...Apoi mi-a spus pe un ton mai suav: „Copile,
privește-ți în suflet,/Acolo vei găsi gândul curat!/ Apoi îl văd cum se duce,/
Se înalță spre cerul înstelat.”
Întâlnirile ideatice continuă în poezia
Sacrul:
Într-o zi m-am întâlnit/ Cu Sacrul pe
o terasă,/ L-am invitat să stea la masă,/ M-a privit duios și uimit,/
Văzându-mă așa fericit./ Pentru că oamenii din ziua de azi/ Sunt robiți de
nevoi și necaz/ Nu mai au timp să se cunoască în sine,/ Darămite să mă cunoască
pe Mine!
Închei cu un citat din același
N.D.Walsch:
„Când priviți în sus, vedeți stelele.
Așa cum au fost ele cu sute, cu mii sau milioane de ani-lumină în urmă. Ceea ce
vedeți nu se află de fapt acolo. Voi vedeți ce a fost acolo. Voi vedeți
trecutul. Și acesta este un trecut în care voi ați fost participanți...timpul
nu există și că tu nu vezi câtuși de puțin trecutul! Că totul se întâmplă
ACUM.”
Prof. OLIMPIA MUREȘAN, L S R -filiala
Maramureș, Ulmeni, ianuarie, 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu