V-ați
întrebat vreodată de ce se tot spune să îți iubești aproapele? Cum
să îl iubești când în realitate e atâta ură și dezbinare în jur?
Cum să dăruiești iubire când tu însuți te simți neiubit? Ei bine iată ca a
venit momentul descoperirii de sine!
Omule,a
venit vremea sa fii bun! A venit vremea să dai la o parte toată negura din
sufletul tău și să-ți cauți nimbul acela de iubire pe care îl
ai adânc inserat în sufletul tău de însuși Dumnezeu la
venirea ta pe lume. Dumnezeu
nu a creat oameni răi, el a creat numai oameni buni. Atunci de unde au apărut
oamenii răi? Ei bine aici se află secretul de-dumnezeirii omului, al
îndepărtării de spiritul divin de însuși Tatăl, Creatorul său.
Lupta
între Bine și Rău a existat întotdeauna așa cum spuneam și într-un
alt articol însă a fost mai mult sau mai puțin vizibilă și
observabilă de omul de rând care a lăsat sa fie acaparat și condus de
curentele impuse de elitele care ne conduc. Începând cu fapte aparent
banale precum minciuna, goana după bani și până la ascunderea adevărului
divin toate au apărut ca ispite asupra omului care a căzut în plasa SATANICĂ ce
părea inofensivă la prima vedere. Oamenii au devenit tot mai indolenți, mai leneși, mai puțin implicați și
mai comozi. Comoditatea care pare
la prima vedere la fel de inofensiva ca și indiferența este una dintre
armele celui Rău asupra omului. De câte ori ați întâlnit oameni
care spun : Nu mă bag, Nu mă interesează, Nu mă complic!? Ei bine
această atitudine este la fel de dăunătoare ca și practicarea și
acceptarea răului în sine pentru că nu este suficient să nu te bagi ca să
fii un om bun.
Exemplele
ar putea fi multiple căci nu e suficient ca să nu faci rău ca să
fii cu adevărat un om bun. Iată în acest sens câteva exemple
care explică cât de mică este portița între bine și rău
care de multe ori este foarte greu de observat: Acceptarea tacită a
abuzurilor/agresivității înseamnă aprobarea acestora. Indiferența în fața
discriminării înseamnă aprobarea tacită. Minciuna sau tăcerea
aparent inofensivă dar spusă/nespusă în contextul unei crime
sau împotriva unui nevinovat duce la condamnarea acestuia. Ca să fii un
om bun trebuie să iei atitudine, să expui râul și să încerci să înveți,
să explici,să-i îndrumi pe cei care greșesc.
Răul
se poate manifesta și sub alte forme, ca de exemplu: Vedem un om necăjit
care nu are picioare sau nu are o mână, dar nu sărim să îl ajutăm, preferăm să
întoarcem capul să privim în altă parte și să spunem ''Doamne
ferește'' deci ne gândim imediat la persoana noastră nu ne
punem nicidecum în pantofii celuilalt. Concentrarea asupra propriei
persoane și individualismul a dus la înrăirea omului universal care este
mai degrabă un luptător ce vrea să cucerească lumea, să adune
bogății și admirația celor din jur decât să facă un bine celor din
jurul său.
Dacă
vom privi cu atenție în sufletul nostru vom realiza cât suntem în
realitate de răi chiar fără să știm și fără să ne dăm seama. Avem mult
mai mult decât avem nevoie, avem case mari cu multe camere care stau goale și
nedeschise cu lunile dar nu am primi în casa noastră
să găzduim un om care nu are unde locui. Avem bani mărunți în
portofel dar atunci când un nevoiaș ne oprește la semafor ne este prea
incomod să dăm jos mănușile de pe mână ca să ne căutăm portofelul și să
dăm un bănuț dar lăsăm un bacșiș gras frizerului. Avem haine pe
care nu le îmbrăcăm cu anii dar atunci când plecam undeva ne cumpăram altele
pentru că vrem sa fim deosebiți, însă nu am lua la magazin să
îmbrăcăm un copil sărman și desculț.
Câți
dintre noi facem muncă comunitară gratuită? Câți dintre noi ne oferim să îi
învățăm pe cei neînvățați? Câți dintre noi ne oferim să susținem o
cauză nobilă fără a avea un beneficiu direct? Câți ați făcut
donații unui artist, unei organizații care susține scriitori sau
câți dintre voi ați făcut donații unei asociații care
oferă cursuri de muzică sau de religie? Exemplele ar putea
continua...
Mai
mult de atât, dacă aflăm că cineva în jurul nostru e bolnav sau răcit ne
depărtăm imediat în contextul bolii induse psihologic în creierul nostru
îl considerăm deja absolut vinovat și chiar un pericol deci
îl izolăm doar pentru că a îndrăznit sa fie răcit! Devenim
maniaci și dependenți de o gândire negativă indusă, care nu ne
aparține, îi izolăm de noi pe cei dragi, răpindu-le bucuria
îmbrățișărilor și devenind fără să vrem răi si cruzi, căci în esență noi oamenii suntem buni. Așa am fost creați.
Revenind
la momentul descoperirii de sine, căutând binele care stă
ascuns în interior, dacă veți căuta adânc în inima
și în sufletul vostru veți descoperi că sunt mii de
lucruri pe care ați putea să le faceți ca să fiți mai
buni începând chiar de azi. Analizându-vă veți descoperi
valorile reale și adevărate care trebuie să vă
conducă spiritul și inima: Întrajutorarea, bunătatea, spiritul de
echipă, dăruirea, altruismul și iubirea aproapelui.Făcând bine celor din jur
și dăruind iubirea necondiționată
veți găsi liniștea din sufletul vostru,
veți găsi uniunea cu spiritul divin, veți găsi lumina
și iubirea infinită a Creatorului sădită în interiorul
vostru.
În
contextul actual, planul diabolic al globaliștilor care doresc să subjuge
omenirea în totalitatea ei, nici nu există altă șansă de a câștiga acest
combat decât prin exemplul personal al fiecăruia dintre noi, prin luarea
de atitudine, un exemplu care va ridica motivațional dar și vibrațional
forța benefică a binelui. Fără această conștientizare absolut necesară
societatea nu va putea fi pe deplin vindecată!
Să
învingem așadar Răul care s-a infiltrat în lume prin descoperirea Binelui
din noi! Iubirea se află în
noi și așteaptă să fie descoperită!
Mihaela CD
Uniunea Scriitorilor Canada TWUC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu