Canalul TV Antena 3 a difuzat primul interviu pe care Sorin Oprescu l-a acordat după ce judecătorii din Grecia au decis eliberarea sa pe cauțiune, urmând să se aștepte un nou termen de judecare. Motiv pentru care mă abțin să intru într-o discuție mai detaliată asupra acestui caz. Nu pot, însă, să nu menționez că, în acest interviu – pentru care confratele Cristi Popovici merită sincere felicitări! – există o serie de afirmații care pot și trebuie să ne pună pe gânduri. Afirmații dintre care o mențiune specială merită următoarea: „Eu vreau să trăiesc până în momentul în care pot să demonstrez că nu sunt vinovat și nu am făcut altceva decât să plătesc din punct de vedere politic anii 2015 și zăpăceala furibundă încât să dispară tot ceea ce înseamnă clasa politică la momentul respectiv”.
Citesc aceste vorbe și îmi amintesc în ce
împrejurări l-am cunoscut și am scris despre doctorul Sorin Oprescu. Era, prin
anii 1996-1997, când tânărul director al Spitalului Universitar de Urgență din
București a refuzat să pună în aplicare un ordin venit de la guvern,
demonstrând că este vorba despre o flagrantă greșeală cauzată de necunoașterea
datelor realității. Gest pe care, inițial, unii l-au calificat a fi „o frondă”,
dar care, până la urmă, s-a dovedit a fi perfect îndreptățit. Am, așadar,
motive să cred și să sper că, și de această dată, Sorin Oprescu va demonstra că
nu el este cel care greșește și ne va ajuta să cunoaștem care au fost
tenebroasele jocuri de interese care cereau capul său.
Scriu și susțin acest lucru deși, dacă nu ne este
prea greu să înțelegem la ce anume se referă Sorin Oprescu atunci când vorbește
despre „zăpăceala politică” (din anii 2015 n.n.), nu la fel de ușor ne poate fi
să descifrăm cine și de ce a dorit ,,să dispară ceea înseamnă clasa politică la
momentul acela”. Așa încât așteptăm ceva să ne ofere răspunsuri edificatoare
Sorin Oprescu însuși sau alte persoane având cunoștințe temeinice în materie.
Până atunci, v-aș propune să zăbovim ceva mai atent
asupra expresiei „justiția s-a aplicat pe cazul acesta”, pe care am întâlnit-o
tot în interviul menționat. Expresie folosită, într-o primă analiză, pentru a
caracteriza obiectivitatea și buna credință cu care judecătorii din Grecia au
analizat cazul lui Sorin Oprescu, precum și noile date edificatoare oferite de
către avocații prezenți în fața lor. Calități profesionale pe care și să vrem
nu putem să nu le punem față în față cu modul în care așa-numiții „împărțitori
de dreptate” din scumpa noastră patrie au procedat atunci când l-au condamnat
pe fostul edil-șef al Capitalei la 10 ani și 8 luni de închisoare. Perfect
edificatoare fiind logoreea care, deși s-a dorit a fi motivare strict juridică,
numai asta nu a reușit să fie…
Deloc întâmplător, în emisiunea moderată de Mihai
Gâdea, comentatori avizați au atras atenția că, printre rânduri, în textul
redactat la Curtea de Apel București în luna mai 2022, revin teme dictate de judecătoarea Camelia Bogdan, în
septembrie 2015, atunci când a decis arestarea lui Sorin Oprescu. Ceea ce,
mergând pe firul lucrurilor, ne duce direct la cauza-cauzelor. Mă refer,
bineînțeles, la nefastul rol al Binomului SRI-DNA, instituit de Amiralul
Dezastrului Național, Traian Băsescu, la scurtă vreme după ce și-a început
primul mandat la Palatul Cotroceni. De aici, ajungând noi direct la celălalt
înțeles al sintagmei „justiția s-a aplecat asupra acestui caz”. Adică la
aplecarea justiției din România. Dar nu o aplecare asupra datelor dosarului și
a argumentelor prezentate de acuzat și de avocații săi, ci la aplecarea
obedientă a magistraților în fața ordinelor binomului. Ordine date fix de la
Palatul Cotroceni.
Consecința directă a acestui revoltător mod de „a se
apleca” asupra dosarului lui Sorin Oprescu fiind formulată în mod concis și
tranșant de către avocatul Adrian Cuculis: „Nici acum nu știu clar pentru ce a
fost condamnat”.
Șerban Cionoff,
U.Z.P.R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu