Pandemiada

 

(Tragicomedia globalismului)

 

Partea a III-a:   Globalistul și prăpădul făcut de el

 

            A doua parte-am dedicat-o

- cu bune și cu rele deopotrivă –

parcursului uman în timp

(așa cum e doar presupus

în zorii fără documente,

ori este-n cronici despuiat

prin probe-adesea ocurente),

parcurs numit Istorie

                                                      și socotit de Cicero că e                              

al vieții noastre-nvățător,

astfel ca relele trecute

să fie bine cunoscute

și evitate-n viitor.

 

Desigur, într-o altă lume

(de Decalog călăuzită,

în armonie viețuind

și cu dreptate cârmuită),

 

așa ceva era posibil.

Dar omenirea pervertită

de răul cuibărit în ea

prin falsitatea-i nesfârșită,

 

nu doar că nu se sinchisește

de-a sa rotire-n timp istoric

(ce este a mai fost cândva

și-o să mai fie categoric!),

 

ci – cu mijloace mult sporite –

ea promovează-un rău legal,

ce face parte integrantă

din ticălosul plan global

 

și care-n demonocrație

este impus cu zel tâmpit

de cârmuirile jegoase,

cică spre-al nației profit...

 

Din planul ăsta parte fac

ale prezentului urgii –

războaie, crize provocate

și felurite pandemii,

 

cu scopul clar statornicit

ca miliarde de ființe

să piară, numai ca „elita”

să aibă mai multe priințe!

 

Desigur, presa aservită

și linia politică,

susțin cu multă-nverșunare

c-aleșii se sacrifică

 

pentru meleag și-al lor popor,

deși votanții văd prea bine

că cei mai mulți dintre aleși

sunt creaturi fără rușine,

 

atât în febra-nscăunării

prin votul cetățenilor,

cât și pe urmă, când aceștia

uitării dau cuvântul lor

 

că-ntreg poporul buimăcit

după repriza electivă,

va ști ce-nseamnă „fericirea”

când gașca lor va fi activă.

 

Adică, se vor înfrupta

- precum atâția alți tâlhari –

din cașcavalul națiunii

cu aerul că-s necesari,

 

cu toate c-al lor scop meschin

se zbate altcumva să pară,

prin bani furați sau dobândiți

pe căi doldora de ocară.

 

Căci Stalin, cu cinismul său,

un mare adevăr bifează:

„Nu voturile-s decisive,

ci-acela ce le numără contează”!

 

Așa a fost și-așa rămâne

în lumea asta răsturnată

de globaliștii infernali

și lichelimea retardată,

 

care, precum în țara noastră,

atât de mult se ploconește

în fața leprelor străine,

încât poporu-și oropsește:

 

Inflația se umflă-n pene,

veniturile-s ologite

de niște guvernanți sforari,

cu mințile înțelenite,

 

iar traiul celor mulți se cheamă

o sărăcie programată –

din când în când, cu scop politic,

fiind nițel asezonată...

 

După aceste ilustrări,

să ne-ntrebăm, cred că e bine,

cam ce-i istoria de fapt

între atâtea discipline,

 

unele vechi, altele noi

(sexologia-i fruntea cozii),

că tot e era sodomiei

și-a cârmuirii cu nerozii,

 

eră în care-s prețuite

necinstea, mojicia și prostia,

căci școala nu mai luminează,

ci-alimentează atonia

 

prin manuale rău croite,

educatori fără-nzestrare,

elevi reduși și o programă

unde cultura-i în debilitare.

 

Mă rog, chiar asta își dorește

politica globalizantă:

O educație precară

și-o instruire reprobantă,

 

astfel ca masele „școlite”,

abilități să dobândească

de sclavi bine dresați

și hedonismul să-l dorească!

 

De-aceea-n lumea „democrată”,

axată pe utilitate,

latina-i din programă scoasă

și-alte materii sunt șuntate,

 

precum (la noi) limba română,

istoria și geografia,

care irită globaliștii

cu-al nostru legământ cu glia,

 

acel miracol formidabil

al persistenței românești,

pe un meleag aprig dorit

de trei imperii tâlhărești.

 

Însă strămoșii neclintiți

și-au apărat neîncetat

pământul, neamul și credința

cu un curaj de rost mășcat,

 

așa ca fiilor să lase

olatul fără dijmuiri,

iar cârmuirile vrăjmașe

să fie numai amintiri...

 

De cine, deci, ne întrebăm

este istoria făcută:

De masele fără gândire

și c-o simțire involută,

 

așa cum marele Le Bon

susține-n cartea lui vestită,

sau c-anumite personaje

trasează-n fapte-o conduită?

 

E drept că toată omenirea

- cum rangul social dictează –

istoriei își dă obolul

și drumu-n viață și-l marchează:

 

Străbunii antici prin cultură,

medievalii-n crez faimoși,

modernii-n poluare ași

și-ai clipei globaliști grețoși.

 

De asta omul nu-i în stare

- oricât de tare-i sau bogat –

să schimbe cursul timpului,

decât formal și limitat.

 

Nu-i cu putință altminteri,

ne spune logica deplină,

istoria fiind în timp

și timpu-n mâna Lui divină.

 

Istoria e, prin urmare,

fărâma din universal,

pe care Domnul i-a menit-o

umanității-n general,

 

ca-n efemera sa viață

s-aspire la eternitate,

printr-o purtare ce învinge

a morții insațietate.

 

Iată motivul pentru care

- afirmă Țuțea cu tărie –

istoria nu are știre

decât de-a lui Hristos misie

 

ca revoluție deplină!

Într-adevăr, căci numai ea

- din duh pornită spre afară –

a cucerit curând lumea,

 

pe când mișcarea iacobină

și cea sinistro-bolșevică,

vremelnic s-au impus prin crime,

abuzuri, deportări și frică.

 

Și totuși, și românii noștri,

și ceilalți est-bolșevizați,

după atâtea suferințe

nu sunt decât niște blazați,

 

dovadă că jugul rusesc

a fost mai nou înlocuit

cu cel al globaliștilor,

ce-n Occident e meșterit.

 

            Sighetu Marmației,                                               George  PETROVAI

              10-13 iulie 2022