IN MEMORIAM LAURENŢIU ULICI

 

Laurentiu Ulici s-a nascut la 6 mai 1943, in Buzau. A absolvit Facultatea de Filologie din Bucuresti, in 1966, si Facultatea de Filosofie, in 1970. De profesie critic literar, el era, din 1995, presedintele Uniunii Scriitorilor din România. Printre lucrarile al caror autor este se numara „Recurs“ – 1971 (eseuri); „Prima verba“ – 1974 (articole critice); „Noua poeti“ – 1974; „Biblioteca Babel“ (eseuri) – 1978; „Prima verba II“ – 1978; „Confort Procust“ – 1983 (cronici literare); „Nobel contra Nobel“ – 1988; „Prima verba III“ – 1992; „Literatura româna contemporana“ – 1995; „Dubla impostura“ – 1996 (eseuri politice), „1001 de poezii românesti“ – 1998; „Mitica si Hyperion“ – 2000 (aparuta post-mortem). A primit doua premii ale Uniunii Scriitorilor, pentru „Biblioteca Babel“ – 1978 si „Confort Procust“ – 1983. De religie romano-catolic, el era casatorit si avea un copil. Din primavara lui 2000, a fost ales presedinte al Aliantei Nationale a Uniunilor de Creatori.

 Parchetul si Politia au anchetat penal doi poeti pentru ce au scris

 O adresa cutremuratoare a sosit la Uniunea Scriitorilor din România, in urma cu mai bine de cinci ani, in vara anului 2000. Cutremuratoare nu prin vreo drama personala pe care ar fi dezvaluit-o, nu prin stil sau alte valori literare, cum am fi fost inclinati sa credem, de vreme ce era adresata unei asociatii de minuitori ai ideii, ai sentimentului si ai cuvintului. Cutremuratoare pentru ca ea trimitea gindul la vremuri intunecate, cind cartilor li se inscenau procese, cind scriitorii ajungeau in puscarii pentru cele ce au gindit si au scris, chiar daca ceea ce scrisesera nici nu vazuse lumina tiparului.

 In vara aceea, era vorba de doua poezii, dintre care una a aparut intr-o antologie a textelor premiate la Concursul National de Poezie „Nicolae Labis“ – care se desfasoara anual la Suceava, inca de prin anii ’70 – iar cealalta a fost citita intr-un cenaclu bucurestean. Asadar, ambele situatii: una publicata, cealalta doar comunicata, exact ca in anii „socialismului biruitor“. Aceste poezii au ajuns si sub ochii unor români „atenti“ de peste ocean, care le-au cuprins intr-un protest-ingrijorare, trimis in eter si semnat de profesori universitari si scriitori din SUA, Austria, Canada, dar si de profesori din Bucuresti (de exemplu prof. dr. Ilie Badescu). Textul, referitor in esenta la „campania activa de denigrare deliberata a valorilor nationale“, care avea anexat, in final, poeziile „cu pricina“, aparuse in „Gazeta de Transilvania“ de la Brasov. Desigur, acesta a fost citit si – daca s-ar da crezare adresei respective – „cetatenii au reactionat, solicitind Parchetului efectuarea de cercetari sub aspect infractional si pedepsirea autorilor“. Era vorba, fireste, de pedepsirea autorilor celor doua poezii, Mihail Galatanu si Marius Ianus. Semnatarii protestului au aflat ca Marius Ianus si-a citit poezia „la Cenaclul Litere, moderat de Mircea Cartarescu“, vinovat, deci, s-a insinuat, si el, in „campania activa“.

 Cele doua poezii se adreseaza patriei, României, cam dupa modelul Alen Ginsberg, ceea ce a stirnit atit minia intelectualilor de peste ocean, cit si pe aceea a cetatenilor brasoveni. Prin urmare, Parchetul a solicitat politiei sa alcatuiasca dosarul de trimitere in judecata a celor doi autori. Altfel spus, s-a autosesizat. La rindul sau, IJP a transmis adresa Uniunii Scriitorilor. Stilul adresei si gindirea totalitara care inspira actiunea sint ceea ce a parut de-a dreptul cutremurator.

 Consternarea lui Laurentiu Ulici

 Laurentiu Ulici, pe atunci presedintele Uniunii Scriitorilor din România, socat de mizeria morala caracteristica regimului ceausist, a facut o declaratie publica:

 „N-am crezut ca in anul de gratie 2000, la unsprezece ani dupa abolirea regimului totalitar comunist in România, s-ar mai fi putut intimpla sa primesc la Uniunea Scriitorilor o adresa din partea unui sef al unui inspectorat de politie, precum aceea pe care am primit-o de curind din partea sefului Inspectoratului din judetul Brasov. Ce sa remarc mai intii, cu egala uimire, in aceasta scrisoare? Ca vechile practici din regimul comunist continua in România de azi? Ca politia brasoveana, dupa ce a «eradicat» fenomenul infractional din judet, s-a apucat sa cerceteze penal pe autorii de poezii? Ca trimiterea unor texte poetice in SUA reprezinta o infractiune? Si ce sa cer mai intii: sa fie repus macar bunul-simt in drepturi? Sa fie destituita conducerea unui inspectorat de politie? Teama mi-ie ca ambele cereri ar ramine fara raspuns. Sa fi fost toata aceasta scrisoare o gluma a unui colonel cu pregatire de plutonier major? Oare domnul ministru de interne are habar de modul in care, la Brasov, fosta militie s-a „primenit“? Vorba ceea: ca la noi la nimenea, iar la Brasov chiar mai rau!“

 Vestea mortii lui Laurentiu Ulici a inghetat inimile scriitorilor

 Peste numai citeva luni, aproape toti scriitorii au primit vestea socanta a mortii lui Laurentiu Ulici. Stirea a tinut prima pagina a tuturor ziarelor centrale, regionale si locale din România, insa, spre deosebire de azi, nici un gazetar nu „suferea“ de „scenarita“. Au urmat patru ani cu botnita pentru jurnalisti, in special, pentru cei de investigatie. Laurentiu Ulici era presedinte al Uniunii Scriitorilor, senator si membru in Biroul Permanent al Uniunii Fortelor de Dreapta, mereu incisiv si incomod pentru PSD-ul iliescian, defunctul PCR-ului. Se spune ca exercitiul democratic se bazeaza pe incredere, iar Biblia, paradoxal, desi este de stinga, il contrazice prin versetul: „Blestemat sa fie omul care are incredere in om“. Pretutindeni, a aparut o stire seaca pe care o reproducem:

„Criticul literar Laurentiu Ulici a incetat din viata in urma unei intoxicatii cu monoxid de carbon, in noaptea de miercuri spre joi (15-16 noiembrie). Ulici a fost gasit mort, joi, in jurul orei 9.00, intr-o locuinta din comuna Pârau, judetul Brasov. Alaturi de el a murit si soferul sau. Politistii brasoveni au precizat ca trupurile celor doi au fost gasite de senatorul Paul Ghitiu, care participase, cu o zi in urma, impreuna cu Ulici, la o lansare de carte la Fagaras“.

 Personalitatile marcante ale culturii românesti au fost socate de disparitia criticului

 Personalitatile marcante ale culturii românesti, realmente, au fost socate de disparitia presedintelui Uniunii Scriitorilor din România, Laurentiu Ulici:

Ion Caramitru – ministrul culturii: „Nu pot sa cred, nu-mi vine sa cred ca Laurentiu Ulici a murit. Am vorbit chiar ieri la telefon. Sint bulversat“.

 Adrian Iorgulescu – presedintele Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România: „Sint stupefiat. Este o mare pierdere pentru mine, personal, pentru ca eram foarte buni prieteni. Chiar zilele trecute am vorbit la telefon cu Laurentiu Ulici. Este o mare pierdere si pentru UFD, pentru ca Ulici a fost o personalitate marcanta a partidului nostru. Sint alaturi de familia indurerata si de colegii de la Uniunea Scriitorilor care au pierdut un mare critic si om de cultura“.

 Alexandru Ghildus – presedintele Uniunii Artistilor Plastici din România: „A fost un om de cultura remarcabil, un bun organizator, un suflet generos. Am colaborat cu el si sint de-a dreptul cutremurat. Este o mare pierdere pentru cultura româneasca si pentru viata publica de la noi. Pur si simplu nu imi vine sa cred“.

 Eugen Vasiliu – presedintele Comisiei de cultura, arte si mass-media din Senat: „Sint socat, eram prieteni si colegi de comisie. Este o pierdere si pentru viata culturala si pentru viata politica“.

 Ioan Bogdan Lefter – presedintele Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din România: „Vestea mortii lui Laurentiu Ulici mi se pare incredibila. Era in plina putere si in plina activitate. Ramine unul dintre cei mai importanti critici români ai ultimelor decenii, activ implicat in «bataliile» acestei perioade. Ramine sa-i recitim scrierile dupa ce ne vom obisnui cu vestea disparitiei sale“.

 Nicolae Manolescu – critic literar: „Unul dintre cei mai activi si harnici critici care, dupa Revolutie, a dovedit si aptitudini manageriale, a pus pe picioare si a mentinut Uniunea Scriitorilor. Era o personalitate politica, parlamentar si personalitate a vietii culturale. O disparitie greu de inchipuit“.

 Fanus Neagu, scriitor: „Vestea este zguduitoare. Ma inspaiminta ca lumea scriitorilor plateste un tribut enorm intamplarilor halucinante. Cu fiecare scriitor care pleaca, lumea se face mai trista, mai goala. Cind piere un scriitor, piere o litera din alfabet“.

 Cornel Todea – vicepresedinte executiv al UNITER: „Mi se pare incredibil si refuz sa-mi imaginez lumea literelor in absenta lui Laurentiu Ulici, o prezenta cuceritoare prin dinamismul, farmecul sau si dragostea pentru cultura“.

 Selecţie dintr-un articol GAZETA DE SUD