Cine nu a crezut că România este țara din „Patria Română” a lui George Coșbuc și, deși conștient că este un „prins”, a muncit crezând într-o patrie mai bună pentru el și copiii lui, nu poate înțelege ce a însemnat succesul unor români în lume.
Finala Cupei Davis la București și mârlăniile englezilor care o vedeau pe Wimbledon, nu va înțelege ce a însemnat victoria lui Ilie Năstase în finala de la Flushing Meadows contra lui Arthur Asche, nici ce a însemnat Nadia Comănici pentru gimnastica mondială și imaginea României. Probabil urmează o dezvăluire mizerabilă și despre ea.
Sau victoriile handbalului lui Gruia, Stângă, Birtalan, Gunesch, Gațu, Voinea cu oameni adunați sub difuzorul din centrele orașelor când se transmiteau finalele CM Handbal cu România campioană.
Toate aceste victorii erau speranța de mai bine, făceau parte dintr-un proiect de țară.
Acum ne mândrim cu Ghinea, cu Rareș Bogdan, cu decorațiile domnului președinte Iohannis, cu Bode, cu Ciolacu, cu Cioloș, cu Ciucă, cu Kövesi… fiindcă nu-i așa, ei nu au avut și nu au nici o legătură cu Serviciile, au viața curată ca cristalul, mânca-i-ar ...
(emile)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu