Celui care ne este Pecetea Absolutului Românesc, Vlădica Mihai Eminescu...
Eminescul din cer
Suntem Eminescu doar cât putem fiecare,
Cât soare am strâns din poporul român,
Cât ne scânteie în suflet a teiului floare,
Câte vise din noi pe pământ mai rămân.
Suntem Eminescu cât ne-nțelegem trecutul
Duios, în Carpați înflorind în prezent,
Cât în iureșul lumii frăgezim absolutul
Torcându-l în zbor îndrăzneț și fluent.
Nu vedeți cum lumea a căzut din cuvinte
Și soarele nostru umplut e de negi?
Unde-i dragul din om și dorul fierbinte,
Unde-s nuferii galbeni ce dau fir să-nțelegi?
Suntem Eminescu doar cât lumea ne doare,
Cât flori de lumină măcinăm din obscur,
Cât nedreptățile-n jur ne sunt cugetare
Când pocalele lumii ne adapă-n mercur.
Suntem Eminescu doar cât putem fiecare
S-alegem veșnicia din cele ce pier,
Să lucrăm România cea triumfătoare,
Fiți siguri, ne-ajută Eminescul din cer!
NICOLAE MUȘAT
Din volumul în curs de apariție „Mai e timp, încă e timp”,
Editura TEOCORA, Buzău, 2023
Imagine grafică sublimă EMINESCU a Excelenței sale Iurie
Brasoveanu!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu