Cronică de Silvia Mihalachi
Cartea ,, FOCUL DIN
NOI,, este o inimă plină de iubire ce luminează și încălzește pe
cel ce este iubit sau iubește. Iubirea este un dar
în mâna ce o primește și tot un dar este în mâna ce dăruiește iubire. Dacă
există și există ,, arta conversației,,, tot așa o artă este să iubești
și să fii iubit . Iubirea este cel mai frumos sentiment , cel mai complex ,
este liant și creator de valori umane și este unicat prin puterea de a ajunge,
a locui în sufletul fiecărui om cu propria amprentă. Lipsa,, iubirii,,
are diverse și grele consecințe.
Cartea ,, FOCUL DIN NOI,, o
mărturie de ,, puterea iubirii,, care a unit cuvintele
însuflețindu-le în poezie și a unit culoarea culorile pe pânza
tablourilor ce-și conturează imaginea la fiecare atingere de vers, când
trebuie să unească două suflete care sunt: ,, Văpăi de simțiri
legate în soartă/Dragoste,dor, regrete și împliniri,,. M-am așezat lângă
sufletul poeziilor semnate Mihaela CD, ca lângă un șemineu .Vroiam
să-mi încălzesc înfriguratul meu suflet cu flacăra ,,
Focul(ui) din noi,, care m-a luminat, m-a încălzi și a rămas aprinsă pe
tot parcursul lecturii, ca o flacără olimpică . Nu este ușor să pătrunzi în
sufletul nimănui, chiar și în sufletul unui cititor. Cu atât mai mult în
sufletele artiștilor. O formă de manifestare a iubirii din partea acestei cărți
este că m-a primit în sufletul ei , prin a mă lăsa să-i citesc
poeziile, să-i privesc tablourile, simțind muzicalitatea
trăirilor prin ,, FOCUL DIN NOI,, . În această carte sunt poezii care au
urcat treptele din sufletul autoarei Mihaela CD și picturi
înălțate de pe șevaletul pictorului Mircea Ruștiuc pentru a
fi inserate în pagini de carte, apoi să ajungă la sufletul noastre
de cititor, privitor, iubitor.
O vioară(pag.10) în stare
de incandescență primește arcușul hiperbolizat , ,, PE
CORZILE SUFLETULUI,, alintând cu atingerea lui ,,
prețioase partituri,, cu ,, Dorurile ce ni-s adâncite-n amintiri,,
amintiri a inimii de poet ce ,,Rămân în strofe pentru
eternitate,,. Oricât de bogată ar fi imaginația unei poete , nu ar putea
să prezinte cu atâta trăire ,, clipurile,, unei iubiri
dăruită și primită dacă, nu ar fi ea subiectul principal , cel cu care.. ,,
ale noastre sfinte legăminte/ Vor presăra iubirea fără de sfârșit,,.
Iubirea, este și va dăinui presărată ,, Pe - ale inimilor
partituri,, ca în,, Vitrina sufletului meu,, nu altă vitrină
de cât cea a sufletului aparținând poetei Mihaela CD pe care mereu o citim,
auzind-o ,, Cântând iubirea/ Cu vorbe simple sau
metafore,, . Nucleul iubirii din noi provine din sufletul fiecărei mame și
ea ni-l dăruiește prin naștere. Recunoștința poetei față de mamă este și în
versuri: ,, Gingășia florilor și-a razelor de lună/ Pictate ți-s ,
măicuță, tăcut în ochișori/ Privești senină poze, ca o zână bună/ Și
resemnată cu-un zâmbet te-nfășori,,.
Când am șansa să mă
întâlnesc cu un ,, duo,, poet și pictor mă întreb cine dintre cei doi l-a
chemat , l-a strigat alături pe celălalt. Capitolul ,, PETALE DE
IUBIRE ȘI DOR,, adună într-o vază poeziile-flori din
imensitatea câmpului de dragoste infinită a părinților pentru copii,dragoste
indispensabilă de fructul iubirii ,o dragoste perenă, frumoasă în
multitudinea ei de culori precum, florile de câmp (pag, 24). În acest tandem
artistic nimeni nu a chemat pe nimeni pentru că ecoul
izbucnit din două suflete încărcate de simbolurile dragostei au
unit fiecare vers cu fiecare floare. Memorabilă filă …( pag.24 și
pag 25),, Petale de iubire și dor,, alături de petalele florilor
aparținând distinsului pictor Mircea Rustiuc , florile lui
niciodată nu se ofilesc , chiar dacă uneori sunt udate cu ,, Lacrimă
de dor,, . Când ,, Cerne cu doruri prin noapte,,,. ,, VALURI DE
AMINTIRI,, aduc și duc de la mal ( pag 36) ,, Dorul
neînduplecat ,,.. pe o apă liniștită sub un cer senin și luminat , unde, un
EL și EA reconstituie perioada tinereții, călătorind printre
amintiri frumoase pe care,, Le-aș retrăi iarăși până-n zori,,
mărturisește ,, EA,, partenera din,, Valsul Vieții,,.
Trăinicia
sentimentului de iubire în timp este evidentă :,, Mă ții de mână și
acum,/La fel cum mă țineai odinioară,, . Uneori, de multe ori,
când lectura poeziilor de dragoste mă rătăcește pe tărâmul iubiri,
mă simt ca un intrus , rămân la răscruci de gânduri. Recitesc
versurile întrebându-mă dacă sunt eu îndreptățită să privesc
dincolo de versuri și culoare, iubirea cu toate nuanțele ei ce aparține a celor
ce au clădit-o clipă cu clipă din dragoste, recunoștință și
încredere. Dar uneori corabia cu amintiri,(pag 36) cu vâslașii ei,
îi sunt umbrite velele, albul lor este traversat de nori ușori , sau mai
întunecați,dar trecători și aceasta îi întărește mai mult pe
enoriașii credincioși în iubirii. ,, DULCE ȘI AMAR,, sunt
frumusețile iubirii ca niște ,, Cireșele ,, dar sunt și capriciile vieți
, exprimate prin ,, Regrete deșarte,,, sau valurile,
încercările vieții:.,, E-atâta dușmănie și minciună/ Că mi-e rușine să
trăiesc în ea/O lume prea perfidă și nebună/,,. Fațetele vieții
nu ocolește nici pe cei ce ,, Nu merit să mă mai
iubești că-s lașă/Și iar te-am schimbat într-o secundă,,sunt
declarații care printr-un exemplu de rezistență în timp a iubirii
așează, sau reașează sentimentele în sufletele pereche :,, Și chiar de-oi
mai cânta alt cântecel/ Cu vioara, inima mea nu te-a trădat!,,
. O splendidă lucrare este poezia ,, Violoncelul trădat,,.
Prin simboluri edificatoare , violoncelul și vioara,la care le este martor ,,
blândul contrabas,, participă , ca parți componente la
spectacolul măștilor pe caracter și oameni. Cu rolul de
camerton, poezia ,, Glasul inimii și rațiunea,, caută să așeze în
normalitatea firii evenimentele, să acordeze trăirile cu iubire și pentru
iubire ,, Ascultă-ți inima cu rele și bune/ Căci glasul ei șoptește o
minune,, . Lectura poeziilor cu ,, FOCUL DIN INIMĂ,,
m-a adus până la hotarul spre ,, TOAMNA VIEȚII,,
unde un pâlc de mesteceni cu coaja haină albă de gală(pag62 ),
parcă îmi spune prin vocea tulpinilor netede și-nalte : ,, bine ai venit,, te
așteptam să faci un popas lângă noi, să privești ce decor mirific a
pregătit toamna vieții și pentru tine cititorule , unde poți să auzi ,,
Glasul pădurii noastre,, în el vei auzi glasul poetei
Mihaela CD. ,, Glasul pădurii noastre ne cheamă/Și freamătă că-i de
dragoste topit,, iar ecoul versurilor se rătăcește printre copaci și
frunziș: ,,În depărtări nori greii se destramă/Căci
soarele, inimile ne-a contopit,,/. Mereu am admirat, m-a fascinat
acest talent poetic prin a folosi figura de stil, simboluri prin care
etapele de viață sunt subtil numite , asemănate cu anotimpurile naturii. ,,
Și-a mai căzut o frunză ruginie, /Iar noi am mai îmbătrânit c-un an,,.Tabloul
din ,,TOAMNA VIEȚII,, pictat în versurile poeziilor semnate Mihaela CD
cuprind toate culorile toamnei ce sunt alcătuite din culorile anotimpurilor
precedente, prin ,, Candoarea vieții,,/ Ne-am făurit frumoase amintiri,,/.
Se invocă ,, M-ai stai o clipă, tinerețe,,/..dulce amăgire/Că te-am iubit
fugar atâția ani/,, .,, Abia când au trecut anii-n grabă,, au
privit realitatea , viața ca pe ,, o frunză trecătoare,, și
a spus ecoul, sau glasul poetei :,, Tinerețe, dezbrăcatu-ți-am
haina…,, dar,, Lasă-mi cristalinul vieții,,. Cerința este
supremă. În ochi și mai localizat în cristalin, s-au depozitat segmente din
anii trecuți:,,Lasă-mi roua din flori/Lasă-mi litoralul auriu/…Lasă-mi
cristalinul vieții,, .Acest vers ,, Lasă-mi cristalinul vieții ,, am
să-l includ in rugăciunea către Dumnezeu să putem păstra tot ce ochii noștri au
văzut.. Mulțumesc naturii, mulțumesc poeziilor pentru timpul pe care mi l-au
alocat să trăiesc un crâmpei din ,, TOAMNA VIEȚII ,, atât de
special prin,, FOCUL DIN NOI,,. ,,PE CLAPELE IUBIRII,,
concertul este susținut de dragostea poetei nemărginită față de soțul ei
căruia ,,Și-ți cânt pe clape de iubire o partitură/Mărturie a armoniei
dulci ce-am trăit/ Un șlagăr de iubire-ți dăruiesc, iubite/Ca să-ți
încălzească a sufletului tău infinit,,. Pictura( pag 72)emană tinerețea
pianistei care, prin ținută, revărsarea pletelor și transpunerea
gândurilor peste pleoapele fixate,, Pe clape de iubire,, /
își mărturisește dragostea: ,,Și-ți cânt pe clape de iubire o
partitură/ Mărturie a armoniei dulci ce-am trăit,, . Prin pictură , maestru
Mircea Rustiuc a lăsat ridicat capacul pianului să se audă
versurile de iubire nemărginită față de soț și fiică.,, Apogeul iubirii ,
a ,, FOCULUI DIN NOI,, este incrustat pentru dăinuirea în ani pe
,, Inelul din flori,, și o minune din iubire ,, fetița,,
care ,, Ești a sufletului meu aleasă :,,Mă fâstâcesc când te privesc/Ești
zână cât ești de frumoasă!,,. Viața are pentru autoarea
cărții în prim plan ,, iubirea nemărginită ,,față de soț și de ,,
fetiță,, numită ,, a sufletului meu aleasă,, nume ce rezonează
in inima mamei , care spune sunt ,, Foc de artificii de nestins/
D-atâta fericire greu de catalizat/ Am lăsat frâu liber inimii să cânte,, .
Și a cântat inima și mai cântă în versurile poeziilor:,, Suflete
pereche,,/Mai spune-mi,,/,, Buchetul de mireasă,, cu superbe versuri ,,Tu
ești a inimii mele împărăteasă/Și tu –mi aduci în viață strălucire,, la
care se alătură poezii ce au ,, Festivalul turcoaz al iubirii,,:
,, Scăldați de razele ce mângâie în soare/ …am scris iubirii noastre o
scrisoare,, și multe alte poezii. ,, FOCUL DIN NOI,, poate
fi asemănat cu o flacără olimpică care nu se stinge pe parcursul vieții.
Capitolele ,, DORURI FERECATE,, ,,LABIRINRURI,,și ,, DESTINE,, toate
trei formează un subcapitol (din punctul meu de vedere) al cărții ,,
FOCULUI DIN NOI,, în care flacăra are intensități de căldură, de
luminozitate și de dor, toate trei capitole fiind presărate cu sesizabile
versuri ce se oglindesc în sufletul de poet ce aparține distinsei doamne
Mihaela CD. Dominanta poeziilor semnate Mihaela CD și cu atât mai
mult dintr-un ,, foc,, aprins de ,, doruri,, se remarcă prin prezentarea
aspectelor umane, nu altele decât acele trăite de autoare, care trasează
nervuri pentru a crea starea de reflectare a fiecărui cititor asupra
propriei vieți cu dorurile ei. Uneori autoarea simte nevoia de o
auto-izolare în propria trăire pentru a reflecta , a rechema
dorurile de cei dragi :,,Undeva în amintiri dansează/Imagini ce-s a
inimii poleială/Un infinit de lacrimi îmi curg/Doinind pe-a suferinței cale,,
.Dincolo de geamul sufletului poetei, geam flancat de zidul dureri
pentru cei plecați , se revarsă cu frumusețe trandafiri (89pag) care vor fi
așezați pe mormintele celor ,, ce dăinuie în dor,, ,, De
ziua dragilor plecați,,, tatăl poetei ,,Mi-e dor și-as vrea să te
revăd/ Aievea să te strâng în brațe iar/Și-n inimă strigă dorul ferecat,, ,
Ți-aș spune tată…/ ți-aș spune o mie și una de cuvine/… Ți-aș spune să
fii mândru de mine,,. Apoi vin ,,Amintirile răscolite,,
,,în memoria iubitei noastre Anya ,, Din prețioase amintiri am
adunat/Momente scumpe pline de iubire/ Cu dor arzând ne amintim de tine,, .
Poezia ,, Învață-mă s-astâmpăr dorul,, din versurile ei izvorăsc
momente emoționante ce fac să lăcrimeze și toate poeziile
scrise de autoare pentru ,, părintele drag,, . Această poezie atinge o
coardă sensibilă prin faptul că arată strânsa legătură dintre fiică și
tatăl care i-a fost îndrumător în viață .Dorul pe care îl are de când
tatăl este plecat în dimensiunea cerului, este un obstacol pentru poetă,
oprind-o de a se elibera de încătușarea durerii. Copilă , prin dragostea ei
față de părinți și la maturitate,vede dincolo de viață, că tatăl rămâne
un sprijin, are imperios nevoie de sfatul lui ,, Învață-mă părinte drag
s-astâmpăr dorul/Crezut-am că-l controlez,dar nu mă lasă,,. Viața parcursă
de poeta Mihaela CD își etalează ,,LABIRINTURI,, din care găsește
mai greu, sau mai ușor ,,Gânduri așezate,, și dacă le-a găsit se lasă
dusă ,, cu infinită dragoste și dor,, spre,, Dorul suratelor,,,
apoi regretul că ,, N-ai să mai vii, tinerețe ,, face parte din
labirintul vieții :,, Tot ce a fost frumos repede s-a dus/Greu să-nvățăm
cuvântul bătrânețe/Căci ne-ndreptăm desigur spre apus!,, . La ieșirea
din gânduri, din trăiri, simte nevoia să strige ,,Hai,
vino!,, nu lăsa secunda/Să treacă cu ce regretăm/Amintiri în doi să
croșetăm/ Să ne-mbătăm de drag și bine/Să-nviem tânărul fior din noi,,. Eu,
cititorul am perceput această chemare,, Hai, vino,, ca pe o revigorare
a,, FOCULUI DIN NOI,, .O pecete , peste toate ce formează itinerarul
poetei prin viață poartă numele de ,, DESTINE,,. ,,Acceptarea
existenței ,, destinului,, își are un rol din punct de vedere
psihologic și nu numai, poate fi vinovatul
fără vină, binefăcător si blestem făcător de rele ,, Să n-ai în
veci păreri de rău/Pentru timpul care a trecu/Pentru greșeli din tinerețe/ Să
nu regreți parcursul tău/ ..apreciază ce ai construit.'' Enigma destinului stă în puterea și darul venit de la DUMNEZEU. O
poveste de viață printre atâtea destine , este și povestea din
poezia ,, Destine norocoase,, ce face ca ,, FOCUL DIN
NOI,, să atingă ,, Văpăi de simțiri legate în soartă,, .
Frumoase poezii, întruchipate în ,, Destine ,, (pag.116) izvorăsc
din ochii unui portret de fată, ochi ce spun că au văzut multe
destine pe parcursul trăirii propriului destin. Dacă privești mai mult
portretul, merită să - l privești, pentru că pictorul Mircea Rustiuc a
dat viață acestui chip încât o vei, auzi întrebându-se repetând : ,,
Ce –aș fi fost eu…?,, / Dacă tu, în viața mea, nu ai fi existat/ Dacă nu
ai fi existat tu, Soarele meu,/Să-mi fii aici, aproape, la bine și la rău ?/
Cum s-ar fi încâlcit a vieții mele ațe/ M-aș fi uscat,de-n viața mea n-ai fi
existat!,,. O destăinuire în frumoase versuri, ca o
declarație de dragoste peste timp, pentru cel care este numit ,,
Soarele meu,,. Mă întrebam pe parcursul lecturi care au fost
circumstanțele în care ,, Prometeu al iubirii,, a coborât să
pună focul dragostei în sufletul poetei Mihaela CD, foc care niciodată nu
se va stinge. Datorită versurilor poetei Mihaela CD se
răspândește ,, PARFUMUL DRAGOSTEI,, dintr-un buchet de
frezii( așa le-am perceput mirosul, pag132) îmbrățișate de
panglica jurământului etern făcut ,, iubirii în doi,, :.,, Ploi
de sentimente,,, de declarații de iubire,, Ti-am desenat în piept iubirea,,
Ți-am spus și azi că te iubesc!,, arată cât de puternic este ,, Focul
iubirii noastre,,/ Vibrații se acordă-n noapte/ Împerecheate într-un sărut/
Aprinzând jarul prin noapte/Iar focul iubirii a tot crescut,,. Un nou
capitol al ,, FOCULUI DIN NOI, ,este rezervat poeziilor ,, PE
CĂRĂRI DE DOR,,. ce vorbesc de ,, Dor de draga Românie,, de ,,
O căsuță cu mulți frați/Undeva printre Carpați,, de unde cândva poeta a
plecat peste ocean păstrând doruri multe: ,, dor de casă,dor de
mamă și de tată/Dor de floarea timpurie/Dor de-a mea copilărie,,. Anii copilăriei
sunt o amprentă , având o valoare de hrană sufletească :,, Retrăind
din amintiri,, este o frumoasă poezie în care poeta povestește din
tot ce a rămas amintire vie,, De-a mea copilărie îmi aduc aminte/ De
satul cel frumos și mic ce-l iubesc/ Că locul copilăriei ți-e crestat în tine,,.
Dorul de casa părintească nu poate fi separat de dorul față de
țară, de români , dor care este mărturisit în versurile: ,,Dragii mei
români, la fel vă iubesc/Chiar dacă-s plecată-în lumea mare/..noi românii ce
suntem pe-afară/Strângem la piept același tricolor!,,.O poezie
mărturisire ,,Același tricolor. Pictura (pag 144)o cărare cu urme
bătătorite de atâtea reîntoarceri în amintiri este străjuită de ,,iarba
verde de a casă,, deasupra un cer senin și nori alb ce dau culoare florilor
din iarbă. Pădurea pictată(pag.158) face parte din pinacoteca
silvică , ea este tabloul din natură unde poeta simte,, Mirajul
pădurii,, și ,, În luminiș de jad plutind în amintiri/Ne
îndrăgostim, a nu știu câta oară/ Și-n mirajul ei, pădurea
ne-nfășoară !,,. ,, Cărarea de smaralde verzi ,, o
invită pe poetă prin versurile poeziei, pe un tărâm ,, DINCOLO DE
NOI,, unde visarea, rememorarea iubirii, dorința de a face
mărturisiri din iubire atrag dorința de .,, Fericire
absolută,, plăcerile iau valori supra realiste exprimate în dorința ,,
Ne vom muta-ntr-o altă galaxie / Să fim mai fericiți decât am fost/,,
versuri din poezia,, În altă galaxie,,. Este fermecată de
iubirea pe care a trăit-o încât se întreabă ,, Aievea ori vis?,,/ o fi,, ?
,, Și-n lumea noastră universală/ Visând ,devorăm trăirile în doi,,.
Capitolul de poezii ,, DINCOLO DE NOI,, prin frumusețea
sentimentului de iubire transpus în poezii, decodifică mesajul din titlul
cărții ,, FOCUL DIN NOI,,. Poeziile de o sensibilitate aparte și trăiri
intense ale iubirii se scaldă între imaginație și real, abundența de
comparații, de metafore,au rolul să prezinte focul iubirii din sufletul ,
din inima poetei. În poezia,, Îngerul iubirii/ Sosit-ai să-mi aduci în dar
iubire,,/ ,, Întâlnire cu fericire,,/ și toate aceste poezii sunt scrise
pentru a nu uita iubirea : ,, Să nu uiți iubire…nicicând/Și –n
momentele de-ntristare/ Amintește-ți cât ne-am iubit,,. Continuând
lectura îmi apare , o față dominată de doi ochi albaștri ridicați
în rugăciune către cer(pag170) ,, CATRE TINE DOAMNE,,.Buzele
ușor deschise îmi dă perceperea că se spune rugăciunea,, Privește Doamne,,.
Recunosc vocea distinsei poete care se roagă: ,, Privește , Doamne, cerul
se-ntristează/Spunând că-i vremea să schimbăm ceva/…,,Privește , Doamne,
lacrima ce-mi cade/Și nu lăsa să vină necazuri în cascade,, . Lectura îmi
dă acea stare aparte , este starea pe care o dă credința în Dumnezeu fiecăruia
care se roagă la el. Continui să aud glasul poetei Mihaela CD și
rugăciunile sunt nu numai pentru cauza ei, ci pentru toată omenire ,,Că-n
inimă purtăm cu toți, la fel / Același Dumnezeu este-n fiecare,,. Aud
îndemnul spre credință în poezia ,,Să-ntoarcem fața spre credință,, Și-eu
și tu suntem pământeni /Și păcătuim cu a noastră ființă,,. În
nume personal și cu povara celor ce se întâmplă ,, în lumea asta
strâmbă,, momente specială sunt sugerate de poeziile când ruga se
transformă într-o discuție cu Dumnezeu, discuții sub forma întrebărilor
–dorințe :,,De ce-ai lăsat Doamne?/…infernul pământesc/ De ce-ai lăsat,
Doamne, scrisă cartea/Să ne zbatem pe degeaba prin străini,, .
Rugăciunea din versurile ,,Și-n fața Ta când ne-om înfățișa/ Să ne
fii, Doamne, cu îndurare,, este ca o spovedanie in numele omului care
păcătuiește și credința acestuia în iertare.,. Amin.
,, FURTUNA TĂCERII,, este un capitol care se deschide printr-o pictură compoziție (pag
184)de elemente privite de cei ce-au înfruntat ,, furtuna tăcerii,,/,,
Privim tăcuți spectacolul pe fereastră/ Doar cerul prin firave picături a
grăit,, detaliile poartă câte un vers în poezia ,,
Taina nopți,, . Impresionantă, frumoasă este poezia
,, Spectacolul toamnei,, când poeta dictează pictorului,
prin versuri,momentul toamnei pe care și-l dorește imortalizat ,,
Calda boare tomnală ne cuprinde/Și ne invită într-un feeric
paradis/Spectacolul pădurii ne surprinde!,,. Citind,
în fiecare capitol mi-am tradus mesajul titlului ,, FOCUL DIN NOI,,.
Fiecare poezie din capitolul ,, Furtuna tăcerii,, cu atât
mai mult în poezia ,, Iubire mută,, este ceea ce sugerează titlul și
anume iubirea merită, cere să fie mărturisită, cere să fie aclamată,:
,,Iubește,,/ Și dragostei fă-i cinste nu ocară/Împărtășindu-ți
ale tale simțiri / Dă-i libertate să se simtă vrută/ Și lasă-ți inima o
carte deschisă ,,Iubire mută,,. Numai o iubire adevărată poate să mențină
,, FOCUL DIN NOI,, la intensitate maximă a iubirii care este o
,, PUNTE PESTE TIMP,,.Privesc splendida imagine(196)
ajung cu privirea la primul pas pe punte si privirea cuprinde o parte din
punte, cealaltă se continue în ,, CETATEA VISELOR,, unde
pătrund doar ,,Ei,, care ,, Eram sătui de atâta alb
afară/Că ne-nghețase și vise și nevoi,,. Visele
sunt rememorarea clipelor trăite într-o frumoasă, perenă iubire.
Perioada amintirilor invocă dorința ,, S - aducem tinerețea înapoi,, /
Și să savurăm momentele drumețe/Renăscând tinerețea clipei de amor,,/
. Visul și-a avut trăirea lui în timp prin poezia ,, Să-mi vii în fiecare
seară,,/ Am să te –aștept mereu în gând/Să reanimăm clipe de odinioară/Prin
minunate clipe alergând,,. Nici o flacără aprinsă de iubire nu se va
stinge cât timp dăinuiește și va dăinui acest superb buchet cu poezii
scrise dintr-o taină a focului din sufletul de poet plin de iubire, aparținând
distinsei poete, doamna Mihaela CD. Privesc
imaginea(208)….un imens buchet de flori de câmp. Ce coincidență de
exprimare,, imens buchet de poezii,, primește un,, imens buchet de flori
de câmp,,. Florile sunt culese de pictorul Mircea Rustiuc și au
fost așezate într-un tradițional vas de lut cu o gingășie aparte , să nu
tulbure fragilitatea petalelor a macilor roșii ,a margaretelor impozante
și a plăpândelor albăstrele. Florile sunt frumoase,cum numai ele pot să fie,
precum versurile de iubire scrise pentru iubire din iubire. Florile sunt
alături de ,, BUNĂTATE,, pe care o întâlnim relatată în versurile
poeziilor din capitolul cu același nume care printr-o ,, Invitație la
bunătate,,: ,, Vă invit deci cu inima-mi senină/Să dăruim azi bunătatea
cadou/Să o oferim din a noastră grădină/Și să-i facem generozității ecou!,,.
Numele capitolului se îmbracă cu poezii ce-i poartă numele ,,Bucurie
împărțită,, din inimă și bunătate prin versuri :,,Și celor ce sunteți în
depărtare/Prin poștă rime de dor vă trimit/Și-n suflete, darul vă fie
primit,,. ,,Prietenia, piatră rară,, este,, Mai mult decât
frăție sau surori/Nelipsiți la bine și la rău, alături/ Vă iubesc și
suntem asemănători/ În gând am ale voastre semnături..,,.Gândurilor nu le
știm niciodată adresa la care le putem găsi. Apelez la pictura
(pag.218) și încerc să identific de la ce geam vin gândurile
, ca o ,,PLOAIE DE
GÂNDURI,,. Ele, gândurile ne găsesc pe noi ori unde ne-am afla
și sunt porta - voce interioară, a sufletului. O liniște în care se
aud stropi de gânduri dintr-o pleiadă de poezii ce, una câte una formează
postfața( cărții ) ,, FOCULUI DIN NOI,,. ,,Slove trudite,,
vorbesc de menirea de a lăsa scris din toate ce dorul îi
dictează peniței aparținând poetei , scriitoarei, ,, OMUL MIHAELA CD,,: ,,
Eu scriu de plaiul cu iarbă verde/ De satul drag unde-am copilărit/De dragoste
vie ce nu se pierde/ De tot ce am celorlalți de dăruit,, .Focul din
sufletul poetei este menținut aprins prin necesități vitale : ,,
Îmi poți lua orice,,/, dar ,, În veci n-ai să - mi poți tăia scrisul/nici când
nu poți lua speranța/nu-mi poți lua averile cerești/… nu-mi poți
frânge o credință/Ce-o voi păstra atâta cât trăiesc! . Poezia ,,Sticluța
cu iubire,, este o destăinuire a unui secret, dacă a fost secret, că
focul din inima poetei este întreținut de ,,iubire,, o iubire cu tainele
ei care a venit cu corabie de sticlă ,, Plutind pe-un val adus la mal/o
sticluță mică cu iubire/Pare venită de pe alt continent/Și-o voi păstra mereu
în îngrijire,,. Filele cărții toate adunate de ,,Jocul
muzelor,, păstrează scrisul ,, stiloului,, ce este ,,
de-o vreme fidel ,, poetei și poeta îi dăruiește fidelitate .Citind din
toate câte stiloul distinsei doamne i-a scris cu fidelitate și măiestrie, tot
ce i-a dictat, am avut posibilitatea,pe care o are fiecare cititor a
cărților semnate Mihaela CD, să văd ,,Sticluța cu iubire/,
bijuteria mică și gingașă,, pe care poeta declară ,,Și-o voi
păstra mereu în îngrijire,, . În timp ce ,, Candela arde până-n
ultimul ceas/ Nu-i încă târziu și nici prea devreme,, ca
,, FOCUL DIN NOI ,, să rămână nestins. Volumul de poezii dedicate
celui mai important simțământ ,,iubirea,, este ca o montură
făcută de poeta –bijutier, Mihaela CD, într-un suflet giuvaer
menținând aprins, în sufletul poetei și a celor dragi ei, inclusiv cititorilor,
,,FOCUL DIN NOI,, ,, Fă-mă un dulce fuior de simțăminte/ Ce-o să
toarcă dragostea la nesfârșit,, … Mihaela CD
Stimată doamnă Mihaela CD
sunteți ,, un dulce fuior de simțăminte,, și toarceți ,,dragostea
la nesfârșit,,!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu