Și anul acesta mi-a hărăzit Dumnezeu sănătate în Postul Maicii Domnului să reușesc să mă duc ca să mă închin la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula, pictată de Luca din Iclod, la 1681. Bucuria de a ridica din genunchi rugăciuni către Maica Cerului nu poate fi descrisă în cuvinte. Doar rugându-te la Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula poți înțelege cel mai important pelerinaj al românilor din Ardeal și România, care-și pun nădejdea în Maica Domnului pentru sănătate fizică și morală a poporului nostru. Pelerinajul, cu participarea a sute de mii de credincioși, de la Nicula este la fel de important prin participarea masivă a credincioșilor, ca cel din 14 octombrie de la moaștele Sfintei Cuvioae Parascheva din Iași, iar pe plan european doar pelerinajul de la Santiago de Compostela pote fi considerat ceva similar. Azi, ca acum sute de ani, românii din Maramureș, Sălaj, Bistrița, Bihor, Alba, vin pe jos trei zile, dormind pe drum în casele sau șurile oamenilor de prin sate, la Mănăstirea Nicula, ca să-și aducă obolul, cu bucurie sfântă, de jerfă și credință, la Icoana Maicii Domnului de la Nicula. Doar cine a făcut acest pelerinaj poate înțelege lacrimile bucuriei jertfei aduse la Maica Domnului. E o bucurie religioasă care nu poate fi explicată rațional. ”Sfinte Marie, pentru noi, roagă-Te” e priceasna care însoțește buzele și inimile pelerinilor. La Nicula s-au pictat primele icoane pe sticlă de către călugări aleși în perioada prigoanei austriece împotriva ortodoxiei. Aceste icoane au intrat în casele românilor de pe cuprinsul întregului Ardeal.
Anul acesta am admirat cu bucurie frumoasa pictură
din noua biserică în stil bizantin de la Mănăstirea Nicula, ridicată de
vrednicul pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, care a avut viziunea istorică
de a înălța o adevărată catedrală a ortodoxiei ”La Nicula colo-n deal”, ca o
flamură a credinței perene a poporului nostru. Mitropolitul Bartolomeu Anania,
cărturar și păstor al eparhiei Clujului, Maramureșului și Sălajului, a avut
luminata vedere de a restaura la Mănăstirea Nicula, nu numai un pelerinaj
secular, dar și o școală de credință, cultură și artă românească. La Nicula,
Bartolomeu Anania a tradus noua versiune a Bibliei. De aceea, Mănăstirea
Nicula, pe lângă un centru de pelerinaj al ortodoxiei românești și
est-europene, trebuie să devină o universitate de cultură, artă și credință.
Clădirile ridicate în jurul semeței biserici pot fi sediile acestei adevărate
universități mănăstirești, ce se vor transforma într-un focar de credință,
educație și cultură, care să iradieze în întreaga Românie, Balcani și Diaspora.
Încă din secolul XIV pe dealul împădurit de lângă cetatea Gherlei s-au nevoit
aici călugări și pustnici sfințind cu lacrimile și rugăciunile lor locul. La
1552 se ridică aici o biserică monahală cu sprijinul eparhiilor din Țările
Române, având hramul ”Sfintei Treimi”, iar în chiliile monahilor a funcționat o
școală pentru „grija sufletelor şi învăţătura pruncilor”. La 1659 școala ortodoxă
se transformă în școală ”împărătească”, adică școală importantă după model
bizantin și moldo-vlahă, nu după împăratul habsburg de la Viena, care atunci
încă nu controla Ardealul. La 1681, vestitul pictor Luca din Iclod pictează
Icoana Fecioarei Maria care o dăruiește Mănăstirii Nicula. Iar la 1699 se
întâmplă marea minune în fața pelerinilor veniți să se roage aici. 26 de zile a
plâns icoana Maicii Domnului de la Nicula, ca o prevestire a prigoanei
austriece împotriva credinței ortodoxe a românilor din Ardeal, începând cu anul
1700. Din acest moment, Maica Domnului va deveni nădejdea izbăvirii din robie,
boli, stăpânire străină şi nevoi, credincioşii venind în pelerinaj, an de an,
pe jos, cu prapuri, cântând: „Am venit Măicuţă să ne mai vedem, să-ţi spunem
necazul care-l mai avem!”
Anual aici se întâmplau, în urma rugăciunilor
aprinse însoțite de lacrimi, minuni și vindecări de necrezut. Și anul acesta
sute de mii de pelerini vin să se roage la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii
Domnului de la Nicula. Cred că a sosit momentul istoric, ca actualii ierarhi și
stăreția mănăstirii să ia în considerare testamentul lui Bartolomeu Anania de a
face din Mănăstireaa Nicula o adevărată universitate de credință, cultură și
civilizație românească, un focar viu de creștinism misonar la porțile Europei.
Pr. Dumitru Cobzaru, care a scris o istorie a mănăstirii, ar putea arăta calea
de urmat pentru întemeierea acestui centru universitar și comuniune religioasă
a românilor, dar și inter-ortodox. Când mă refer la universitate, înțeleg
termenul, nu numai în sens modern, ci și din latinescul ”universitas”, de
adunare în comuniune culturală și religioasă. Ar fi împlinirea dorinței
mulțimilor de pelerini care vin cântând, ca să se împlinească versurile
pricesnei pentru poporul român: ”Nu lăsa, Măicuţă,/să pierim pe cale,/căci noi
suntem fiii/lacrimilor tale”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu