Peregrin prin Durres

 

O vorbă din trecut spune că, „cine nu are bătrâni, să-și cumpere”! O altă vorbă, a mea, mai spune că cine nu are prieteni, să-și facă rost.

Aici, la prieteni, Slavă Domnului, sunt foarte bogat. Asta-i marea mea bogăție. Cea mai mare. Eu nu am prieteni puțini și buni, am prieteni mulți și valoroși. Unul dintre ei este severineanul de la Curtea de Argeș, Augustin Doman.

Printre vizite și multiple discuții am aflat că a fost de câteva ori în Albania și cum era de așteptat, am decis să mergem împreună vreo 12 zile. El s-a ocupat de totul, bilete, rută, ședere, dar, cum peste tot există un dar, minunata sa mama care se luptă cu grutățile vieții (cca 95 de ani), a avut un accident și a trebuit să se retragă din grupul tot de el „construit”. Am fi fost 7 în acest grup, adică, Valentina și Augustin Doman, eu și Valentina Gabriela Popescu, Mariana și Dan Drăgoi din Pitești și Viorel Ionescu tot din Pitești.

Nu-i cunoșteam pe cei trei piteșteni, dar profitând de zicala: Spune-mi cu cine umbli ca să-ți spun cine ești, eram sigur că umblând cu Augustin Doman, cei trei nu puteau fi decât precum el. Și așa a și fost. Oameni de toată minunea, numai că familia Doman nu a mai putut merge.

Trebuiau suplinite cele două locuri și așa am apelat la Oana Popescu, nora Valentinei, care nu a venit cu mâna goală. L-a adus și pe prințișorul australian, made Sydney, fiul ei, Domy Popescu, ce avea să ne fie căpetenie.

Până să apară oferta cu Oana și Domy, renunțasem și noi. La insistențele lui Valentina și a lui Dan Drăgoi, un om minunat, am reluat visul deplasării-n Albania. Și bine-am făcut!

Cu de toate în bagaje, duminică noaptea spre luni, dimineața, oa ora 4 fix, am plecat la drum cu o haltă-n Pitești la un Peco de unde trebuia să luăm pasagerii: Domy, Oana, Mariana și Dan Drăgoi și pe Viorel Ionescu. Acolo, atunci, i-am cunoscut pe cei trei piteșteni, oameni de toată isprava. Gata echipați, am pornit la drum, pe autostrada plină de gropi guvernamental-parlamentare. Ca să scurtăm drumul spre Giurgiu, am virat-o la dreapta prin Vânătorii Mici, Clejani (localitate cunoscută mai ales prin muzicanții de duzină tristă ai acestei localități.) Credeam că rupem mașina prin gropi. În cele din urmă, cu chiu, cu vai, am ajuns la bulgari, prin Giurgiu: Deși era foarte aglomerată vama, cele 5-7 guri de intrare-n țara vecină au rezolvat destul de repede problema vămuirii. Când mă gândesc la drumurile noastre în care iubiții conducători au pus multe semințe de spălare de bani și gropi răutăcioase, mă gândesc cum se uită ei în ochii conducătorilor europeni care au drumuri ca-n palmă.

Mi-a venit în minte o emisiune tv unde a fost invitat mincinosul Rareș Bogdan, care, în loc să-și ceară iertare poporului că l-a mințit, se văicărea de mulțimea zborurilor cu avionul…

Bulgarii, cei care multă vreme erau în urma noastră, ne-au depăsit la multe capitole. La drumuri, deși sunt înaintea noastră și ei mai au multe de pus la punct, dar gropile lor nu par a fi atât de câinoase ca ale noastre.oricum suntem în Bulgaria.

Bulgaria, după cum știm, este o țară din Europa de Sud-Est. Se învecinează cu România la nord, Serbia și Macedonia de Nord la vest, Grecia și Turcia la sud, iar la est are ieșire la Marea Neagră. Cu un teritoriu de 110.994 km², Bulgaria este a 14-a țară ca mărime din Europa. Poziția sa a făcut din ea o răscruce istoric a diverselor civilizații, devenind locul unde s-au găsit cele mai vechi artefacte și dovezi ale prelucrării metalelor din lume.

Culturile preistorice au început să se dezvolte în Bulgaria de astăzi în neolitic. Istoria sa antică a fost marcată de prezența tracilor, și ulterior de a grecilor și romanilor. Apariția poporului și statului bulgar unificat datează de la Primul Imperiu Bulgar, care a dominat mare parte din Balcani și a funcționat ca centru cultural al popoarelor slave în Evul Mediu. După căderea celui de al Doilea Imperiu Bulgar în 1396, teritoriul său a căzut sub dominație otomană timp de aproape 500 de ani. Războiul Ruso-Turc din 1877–1878 a avut ca rezultat apariția celui de al treilea stat bulgăresc, devenit independent în 1908. Anii ce au urmat au fost marcați de conflicte cu vecinii, în contextul cărora Bulgaria s-a aliat cu Germania în ambele războaie mondiale. În 1946, a devenit stat comunist cu partid unic până în 1989, când Partidul Comunist Bulgar a permis alegeri libere. După 1990, Bulgaria a devenit o democrație și o economie de piață.

Populația de 7,36 de milioane este predominant urbană, fiind concentrată în reședințele celor 28 de regiuni. Majoritatea activităților comerciale se concentrează în capitala Sofia. Cele mai bine dezvoltate sectoare ale economiei sunt industria grea, ingineria energetică, agricultura și turismul, toate bazându-se pe resurse locale.

Structura politică actuală datează de la adoptarea unei constituții democratice în 1991. Devenită țară liberă, Bulgaria este o republică parlamentară unitară, cu un grad înalt de centralizare politică, administrativă și economică. Este membră a Uniunii Europene, a Grupului de la Craiova, a NATO și a Consiliului Europei, membru fondator al OSCE, și a făcut parte de trei ori din Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite.

Religia în Bulgaria este dominată de creștinismul răsăritean, adoptat în anul 865 de statul bulgar. Principala instituție religioasă este Biserica Ortodoxă Bulgară. În timpul supremației otomane în Balcani, Islamul s-a răspândit în Bulgaria. Catolicismul roman își are rădăcinile în țara aceasta din perioada medievală, iar protestantismul a ajuns în secolul al XIX-lea.

În ciuda pluralității religiilor, spre deosebire de Balcanii vestici, în Bulgaria nu a existat nicio confruntare semnificativă între creștinism și islamism (cum a fost cazul în Bosnia, Kosovo, Serbia și Republica Macedoniei în 1990 și 2000). Comunitățile religioase din țară coexistă în pace. Libertatea și egalitatea religioasă sunt incluse în Constituția Bulgariei ca drepturi inalienabile ale fiecărui cetățean.

În capitala Sofia există așa numitul „Triunghi al toleranței religioase”, format din Biserica Sfânta Nedelya, Moscheea Banya Bashz și Sinagoga Sofia, care sunt localizate la câțiva metri unele de altele în centrul orașului.

Limba bulgară este o limbă indo-europeană, care aparține de ramura sudică a limbilor slave, împreună cu macedoneana, sârbo-croata și slovena. Limba bulgară este foarte asemănătoare cu limba macedoneană. Mulți lingviști consideră că aceasta ar fi de fapt numai o formă scrisă a dialectelor bulgărești sud-vestice (pe când limba bulgărească standardizată a fost alcătuită pe baza dialectelor de la Marea Neagră). La apariția statului bulgar, limba oficială era limba greacă. Abia după apariția alfabetului chirilic și după creștinarea bulgarilor, limba oficială a devenit limba bulgară.

Limba bulgară face parte din uniunea lingvistică balcanică și prezintă mai multe inovații lingvistice care o disting de celelalte limbi slave (în afară de macedoneană), spre exemplu eliminarea declinării nominale, folosirea articolului hotărât enclitic, lipsa formelor de infinitiv și reținerea și dezvoltarea sistemului verbal din slava veche.

Bulgara este limba oficială în Bulgaria, mai fiind vorbită și de comunități din Republica Macedonia, Canada, Grecia, Ungaria, Israel, Republica Moldova, România, Serbia, Turcia, Ucraina și SUA, având un număr total de vorbitori estimat la 9 milioane. Vorbitorii de limbă bulgară se numesc bulgari.

Limba bulgară folosește alfabetul chirilic, dar există și un alfabet latin pentru respectarea unor norme de standard internaționale. Bulgara modernă a apărut începând cu sec. al XVI-lea, evoluând din slavonă, și trecând în sec. XVIII-XIX prin modernizări ale gramaticii și sintaxei.

Vecinii bulgari stau binisor la capitolul autostrazi, cu un numar de 8 astfel de sosele de mare viteză, dintre care 2 sunt finalizate în întregime, alte 4 date parțial în folosință și înca 2 aflate în stadiul de proiect. Sunt circa 800 km autostradă în Bulgaria, cu segmente care duc și către zona de litoral, de altfel cea mai vizitată de către turiștii români, ca noi acum, numai că noi tranzităm Bulgari spre Albania.

„Scăpând” de Bulgaria, ajungem la granite cu Macedonia de Nord. Nici aici n-am pierdut timp mult la vamă. Se simte însă o „atmosferă” mai distinsă. O țară nouă, distinsă și frumoasă. Aici trebuie să acem un popas și dormim la o mânăstire fără călugări, o mânăstire hotel și restaurant unde amurcat pe un drum înclinat la mai mult de 45 de grade și la o diferență de nivel de 2-300 m față de drumul de jos, de unde ne-am abătut. 

Autor: Puiu RĂDUCAN