Copt în spice
Macii dau foc lanului de grâu
și pâinea-ncet se coace-n spice,
un potop de gânduri suie pân’ la brâu,
cerul din fântâni să îmi despice.
Un ciob de noapte-mi umblă prin destin,
când stau de vorbă-n taină cu tăcerea
și-mi număr anii duși prin buletin,
lumini de jar nestins, toată averea.
Și în miresme cățărate-n val,
privesc iubirea
îngrămădită-n
mers spre cimitirul conjugal,
din viața grea trăită și fugită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu