Ultimul veteran de război, Iosif Cosma Roman, a murit la vârsta de 100 de ani. Prieten cu fotograful Marii Uniri, a murit trist privind respectul actual, de fațadă ori electoral, pentru eroii neamului!
Anunțul a fost făcut de către reprezentanții
Cercului Militar din Alba Iulia, prin intermediul paginii de socializare a
instituției.
„S-a născut la Ciugud, județul Alba, la final de
martie (28 martie 1923) și a copilărit alături de alți trei frați mai mari.
Tatăl lor a fost în America, ca mulți alți români care au trecut Atlanticul la
început de veac XX, în căutarea unei vieți materiale mai bune.
Întors de pe acele tărâmuri, se căsătorește și are
patru fii, care aveau să participe toți în al Doilea Război Mondial. Unul
dintre ei, Amos, a fost luat prizonier la ruși și acasă nu s-a mai întors
nicicând.
Iosif sau Sâvu, cum îi spuneau cei dragi, era cel
mai mic și la nici 20 de ani avea să fie înrolat în cadrul Regimentului 91
Infanterie, chiar în contigentul 45 în care fratele său, Simion, era sergent:
„Pentru mine era foarte bine că fratele meu m-a luat în contigentul lui. Nu am
primit bătaie niciodată, cum o luau alți soldați”, povestea el.
A participat la luptele duse împotriva armatei
ungare, timp de două săptămâni, în zona Aiudului. Acolo ar fi existat cuiburi
de mitraliere maghiară și care opuneau rezistență.
În această luptă, fratele său, sergentul Simion,
este împușcat grav la picior, pe raza localității Livezile, iar din cauza
rănilor nu va mai participa în război. Tot atunci și veteranul nostru a fost
rănit la ambele mâini, însă după refacere în spitalul din Craiova, este înrolat
din nou, iar contigentul său ajunge la Oarba de Mureș după luptele sângeroase
cunoscute.
Este luat pe front și ajunge cu camarazii săi până
în Munții Tatra alături de poetul maramureșean Ion Șiugariu, din Cehoslovacia.
Povestea că pericolul morții l-a însoțit pe toată durata războiului. În
Ungaria, o schijă l-a rănit la cap, iar rănile i-au fost oblojite de o rusoaică
soldat.Pe lângă pericolul morții iminente, a suferit de foame, alături de
camarazii săi.
Chinuiți au fost și de păduchi, numiți de soldați
„partizani” și care stăteau pe ei în strat gros: „Îi luam cu mâna cum iei în
palme nisipul”. Din Cehoslovacia s-au întors pe jos timp de câteva luni. După
eliberare, s-a întors acasă, s-a căsătorit și a avut doi copii, o fată și un
băiat, decedat de mai mulți ani.
Și-a construit casă în Alba Iulia, fiind mulți ani
vecin cu fotograful Marii Uniri, Samoilă Mârza: „Era bătrân când l-am cunoscut
și am povestit cu el despre Unire și despre război. Mi-a arătat aparatul cu
care a făcut poze la Unire și care acum e la muzeu”.
Despre experiența sa în război ne mărturisea că
oamenii de azi nici nu își pot imagina cât de greu a fost. Fratele său Simion a
trăit până acum șapte ani, iar întâlnirile lor se lăsau cu povești despre
amintiri din război.
Veteranul de război maior (rtg) Iosif Cosma Roman a
fost vizitat des în ultimii ani, în special de elevii militari din cadrul
Colegiului Național Militar „Mihai Viteazul ” din Alba Iulia, în cadrul
proiectului omagial dedicat veteranilor de război din județul Alba și inițiat
de Cercul Militar Alba Iulia. Înzestrat cu mult haz, întalnirile acestea erau
deosebite, iar amintirile din război mărturisite adevărate lecții de istorie.
Trupul neînsuflețit al veteranului de război s-a
înmormântat la Cimitirul Chip din Alba Iulia. DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu