Nicolae Ulieru, primul purtător de cuvânt al SRI, a
murit în dimineața de joi, 13 august, la vârsta de 85 de ani.
Nicolae Ulieru a făcut parte din conducerea
operativă a comunicării publice a SRI în primii ani de existență ai
instituției. El a fost una dintre figurile asociate cu serviciul de informații
în perioada anilor '90.
Născut la 23 mai 1941 în București, Nicolae Ulieru a
urmat Liceul „Mihai Viteazul”, apoi Facultatea de Filologie, secția
română-franceză. Printre profesorii săi s-au numărat George Călinescu, Tudor
Vianu, Edgar Papu și Alexandru Rosetti. După absolvirea facultății, a urmat un
curs postuniversitar de doi ani în Relații Internaționale, unde i-a avut
colegi, între alții, pe Gheorghe Tinea și Teodor Meleșcanu.
La 1 octombrie 1966, Ulieru s-a angajat în Ministerul
Afacerilor Externe, în Direcția Relații Culturale. S-a ocupat de schimburile
culturale, de activitatea unor soliști și ansambluri artistice și de relațiile
cu radioul și televiziunea. Într-un interviu acordat în 2004, el spunea că a
avut un rol în organizarea Festivalului de muzică ușoară „Cerbul de Aur” de la
Brașov.
Cariera diplomatică a lui Nicolae Ulieru s-a
încheiat în 1969, după un episod în care a intrat în conflict cu autoritățile
comuniste. Potrivit declarațiilor sale, în luna martie a acelui an, în timpul
unei ședințe, Ulieru l-a criticat pe Nicolae Ceaușescu. El a spus atunci că
Ceaușescu nu era, în opinia sa, omul potrivit pentru conducerea partidului și a
statului și a pus sub semnul întrebării pregătirea lui în raport cu deciziile
privind politica externă. A urmat o anchetă a Securității, iar Ulieru a fost îndepărtat
din Ministerul de Externe și trimis la Direcția de difuzare a filmului din
cadrul Consiliului Culturii.
În 1970, după aproximativ un an, a fost numit șef al
serviciului de presă al Întreprinderii Cinematografice București. Ulieru rămas
în această funcție trei ani, după care a fost trecut redactor în cadrul
aceleiași instituții.
În paralel, și-a dezvoltat activitatea publicistică.
El a realizat critică și cronică literară la radio, a colaborat cu „România
Literară”, iar în 1981 a devenit cronicar de film al revistei „Săptămâna”, unde
a fost cooptat în echipa lui Eugen Barbu.
Ulieru povestea că, în jurul anului 1976, a fost
anchetat de Securitate împreună cu mai multe persoane din cercul care îl
frecventa pe filosoful Petre Țuțea. Potrivit acestuia, membrii grupului au fost
arestați în aceeași zi și anchetați timp de trei-patru luni, după care au fost
eliberați.
Revoluția din decembrie 1989 l-a găsit pe Nicolae
Ulieru în cadrul Întreprinderii Cinematografice București. La sfârșitul lunii
martie 1990, la doar câteva zile după înființarea Serviciului Român de
Informații, Ulieru a intrat în SRI. Propunerea i-ar fi fost făcută de un fost
coleg de facultate, care lucrase în fosta Securitate și fusese cooptat în noua
instituție.
Astfel, el și-a început activitatea în departamentul
de analiză-sinteză, unde a lucrat aproape doi ani. Ulterior, SRI a avut nevoie
de un purtător de cuvânt, iar Ulieru a preluat această funcție. Acesta a lucrat
în SRI timp de aproximativ șapte ani, până în 1997. În această perioadă a
colaborat cu directorul de atunci al Serviciului, Virgil Măgureanu.
Nicolae Ulieru a părăsit SRI în 1997 și a continuat
să fie activ în spațiul public. În anul 2004, a fost cooptat în echipa de
campanie a lui Dan Nicolae Rahău, candidatul PRM la Primăria Constanța, în
calitate de strateg electoral.
În anii care au urmat, Ulieru a continuat să
vorbească public despre activitatea serviciilor de informații, despre perioada de
început a SRI și despre evenimentele politice și instituționale ale României de
după Revoluție.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Sursa:
DCNews
