Vișniec – rege la Avignon

 

                                                                                   de Gheorghe Pârja

Festivalul de la Avignon este unul dintre cele mai importante evenimente, din întreaga lume, dedicate artei spectacolului. În luna iulie, orașul respiră teatru. Marcat parcă de aura Providenței și primind uneori boarea Mistralului, orașul se transformă într-o scenă deschisă. În acest an splendoarea a sporit cu o lumină românească, venită din Bucovina. Este vorba despre dramaturgul, poetul, romancierul Matei Vișniec, născut la Rădăuți, acum trăitor în Franța. Care a fost desemnat rege la Avignon. Rege al teatrului, fiind socotit unul dintre cei mai importanți dramaturgi în viață. Este tradus în 30 de limbi. În luna iunie 2023, Matei a fost distins cu Legiunea de Onoare franceză. De peste un sfert de secol, textele lui dramatice sunt montate la acest important Festival. Piesele sale se joacă cu casa închisă, cu bilete vândute în avans.

Un martor ocular ne spune că în Orașul Teatrului mai dau reprezentații peste 150 de teatre invitate, și, totuși, la piesele lui Matei Vișniec se stă la coadă. De ce? Încă de la primele lui piese, publicate prin revistele studențești din țară, jucate fără publicitate de actori amatori, s-a dovedit un autor dramatic novator. Scrie un teatru modern, din familia lui Eugen Ionescu, Beckett, Sartre, Camus, Arabal, Pinter, ori Pirandello. Originalitatea dramaturgiei lui Vișniec vine din inserția autoritară a poeziei, pusă într-o ecuație dramatică. Se remarcă prin forța imagistică, în tușe dense de alegorie și simbol, prin acuitatea senzorială, lexic bogat, vehemență stilistică, precizia și finețea detaliilor. Ca argument al acestor păreri ale mele am revăzut cele două volume de teatru apărute în anul 1996, la Editura „Cartea Românească” – „Groapa din tavan” și „Păianjenul din rană”, cu o aplicată prefață a lui Valentin Silvestru. Cărți pe care Matei mi le-a dăruit într-o împrejurare prietenească. Matei Vișniec a avut una dintre lansările sale în literatură la Sighetul Marmației și la Desești. Da, așa a fost!

Volumul lui de debut – „La noapte va ninge” – a fost premiat în Maramureș, președinte de juriu fiind criticul literar Laurențiu Ulici. Care a învestit multă încredere în tânărul autor. Era în anul 1986. Un an mai târziu, piesa lui – „Caii de la fereastră” a fost scoasă din repertoriul Teatrului Bulandra. Veghetorii au fost vigilenți. Întâmplător, ultima noapte a lui Matei înainte de curajoasa plecare spre Franța, am petrecut-o împreună, în casa lui Ion Zubașcu, de la marginea Bucureștiului. Acum îmi dau seama că eram trei personaje din teatrul lui Matei. De câte ori ne întâlnim, evocă Deseștiul, toamna aceea aurie din grădina învățătorului meu, Vasile Fodoruț. Și, evident, Premiul pentru poezie din așezarea de pe Mara.

Și ne amintim de poemul „Mireasa”, scris la fața locului și dăruit mie: „Te-aș duce în lume/ cu trenul furată/ dar mult prea îngustă /e calea ferată”. Și privim câteva fotografii din vremea aceea. Acum când scriu aceste rânduri, fac pe bună dreptate o traiectorie emoționantă a lui Matei. De la debutantul cinstit la Desești, la desemnarea lui ca rege al teatrului de la Avignon. Da, un rege într-o Republică a literelor de veacuri. Cu acest titlu a fost realizat un documentar semnat de Andreea Stiliuc. Anul acesta, în Festivalul de la Avignon a fost inclusă și o secțiune franco-română, la care a participat și Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava.

Alain Timar, regizor, scenograf și directorul artistic al Teatrului din Avignon, a montat, la Suceava, „Rinocerii” lui Eugene Ionesco și „Occident-Expres” de Matei Vișniec. Ambele spectacole s-au jucat pe toată durata Festivalului, în limba română, cu subtitrare în franceză. Această ediție a Festivalului de la Avignon, Orașul Papilor, a fost accentuat românească. Matei a susținut o conferință despre Poezie și libertate. Dramaturgul s-a întors la poezie și a vorbit convingător unei săli pline despre poezia română. Ioan T. Morar scrie că au rămas oameni pe dinafară. A vorbit despre rezistența generației 80, amintindu-i pe Nichita Stănescu, Ana Blandiana și Marin Sorescu. Matei a reușit să transmită publicului francez câte ceva despre cenzură, despre asumarea libertății, povestind despre poeți care și-au pierdut viața în Uniunea Sovietică, sau în lagărul socialist pentru că și-au asumat libertatea cuvântului. A fost amintită și deriva lui Louis Aragon, care a făcut pactul cu diavolul. A spus Matei: „E drept, are școli care-i poartă numele, săli și străzi care se numesc Louis Aragon, dar nu avem dreptul să trecem cu vederea rolul de propagandist al Uniunii Sovietice.”

Și aduce la vedere un citat din Lautreamont: „Toată apa mării nu va fi suficientă pentru a spăla o pată de sânge intelectual.” A fost amintit și spaniolul Rafael Alberti, autor care, și el, prin versurile sale a acceptat epurările intelectualilor care nu au susținut puterea sovietică. Atitudinea lui Matei mi se pare curajoasă, deoarece pledoaria lui are loc într-o țară în care stânga intelectuală are putere, cum sublinia și Ioan T. Morar. Unul dintre cele mai mari Festivaluri de teatru din lume l-a cinstit pe cel mai jucat autor român în viață. Așa că, de la Desești la Avignon, drumul a fost presărat cu multe izbânzi ale lui Matei, care are har, inteligență și devoțiune pentru teatru, pentru literatură. Un român care luminează scenele lumii!