Poesis - Nuțu Bota

 Ferestrele apartamentului tău cu perdele albastre...

Așteaptă-mă, iubito,
pe strada ta cu îngeri de duminică,
să mai zbor lângă livada cu frunze roșii;
ți-am sărutat ochiul stâng
până când s-a făcut înger de seară,
ai fost să-ți iei zborul
între mâinile noastre tomnatice,  
îmbrățișează acest motiv floral,
azi a înflorit azaleea  inimaginabil de roșu,
roșu carmin,
eram fericiți și era toamnă
se topeau miturile celor șapte zări
la ferestrele apartamentului tău
cu perdele albastre,  
îngerul lumina tăcerea.                            
Merg cu tine prin toate simbolurile,
întredeschis,
cu sângele săltat prin venele strâmtate de emoții,
mutând cuvintele dintr-un ochi în altul
cu toamna ce sare în brațele tale nesfârșite;
să sărutăm copacii
crescuți în  piramida umbrei
până când toamna
cu foamea unei nopți de dragoste
fără lună plină
cădea în labirintul  cubului
cu fețe tainice,
azaleea strălucea ca o divă
în fața  reflectoarelor firești
deasupra ta așteptând
lumina crepusculară.