La gura sobei adunați și cu urechi cât palma,
Îl ascultăm tăcuți pe bunul cu barba lui de-a valma.
Ne spune cum cândva, demult s-a rătăcit în lume,
Un prunc micuț cu nume sfânt trimis parcă anume,
Să poarte-n vorba Lui mesaj ce de la Tatăl vine
Și să-i învețe pe cei mulți ce-i rău și ce e bine.
Bunicule, tu știi cumva ce nume i-au dat oare?
Iisus i-au spus și voi să știți că e un nume mare.
Iar mama Lui l-a arătat în ieslea-n care pruncul
Cu străluciri de împărat și mare în cuvântul,
Pe care Dumnezeu l-a pus în inima Lui mare,
Să credem toți că în Iisus e taina din hotare,
Care despart un cer senin de iadul cu-ntuneric,
Iar noi cuvântul să-i urmăm, să nu-l lăsăm himeric,
Peste pământ și peste noi, ci să-i iubim lumina,
De-aceea dragi copii vă spun, iubiți-L totdeauna!
Autor: Aurelia Oancă
Data: 18.12.2023
Imagine internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu