Potecii grele de lumina,
Oaze de verdeață stau prin codrii vechi
Elan rămas în buciumi ,sună răsunător
Ziua iși face loc prin ochii unei frunze
Iarba aleargă după flori mărețe
Anotimp încărcat cu balade și doine .
Macii s-au ofilit de plansul felinarelor
In noapte, felinarele iși strecoară palpairile de lumini prin intuneric
Raza soarelui privește cununa nopții după apusul soarelui
Aer împrospătat de mirosul ierbii incarcă sufletul florilor cu ardoare
Cade ploaia tulbure, înmiresmata cu petale de roua,
Uși de flori deschise in văzduhul dimineții
Locuri și vremuri uitate pe poteci bătătorite de nori și soare
O măreață e Luna cand e înconjurată de flori !
Aș dori să înot printre lacrimi împrăștiate de vant pe fața pămantului
Spune-mi dacă natura imi va trăda timpul!
Aștept ca ea să ma răpună in dimineți, pe valuri cu rouă!
Vlad BABICIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu