În plină campanie electorală, România suferă și, în loc de tratamente adecvate, este agresată de promisiuni desuete, care nu au nicio legătură cu maladia care i-a fost indusă în cei aproape 35 de ani de așa-zisă „manifestare democratică”. În mai toate planurile, încât pe scheletul său atât de costeliv, împovărat în datorii imense, pecinginea neputinței, ca și a incapacității, tinde să se generalizeze. Păi, cum altfel când datoria externă totală însumează 176.849 milioane euro (cu o creștere de 6.766 milioane euro, numai în perioada ianuarie-februarie 2024[1])[1], în timp ce pe primele două luni ale anului în curs, contul curent al bugetului de plăți a înregistrat un deficit de circa 2.707 milioane de euro, iar balanța veniturilor primare a înregistrat un deficit mai mare cu 516 milioane euro, față de aceeași perioadă a anului trecut. Și, cu siguranță, la nivelul zilei, parametrii sunt și mai îngrijoratori, căci comunicatul BNR prevăzut pentru data de 14 mai a.c., încă nu a fost dat publicității. Iar, pentru asemenea o stare nimeni nu este făcut răspunzător.
Iată de ce mi-e atât de greu să înțeleg ce fel de
criterii stau la baza platformelor electorale, când între obiectivele de bază
nu se regăsesc priorități stringente, care să asigure acestui popor minunat și
acestei frumoase țări, cândva gloria Europei, certitudinea că viitorul îi va
surâde și se va redresa într-o perspectivă apropiată. Dar, nimic din toate
acestea, doar acele dispute mărunte, imputări fără de niciun rost, pleiada de
aspecte fanfaronade și, ca să fim sinceri cu noi înșine: mult zgomot pentru
nimic, concret. Totul, în timp ce economia zace, investițiile și, cam tot ce ar
reprezenta progres tergiversează, iar cultura, educația, sănătatea și
cercetarea științifică sunt trecute în planul secund. Și, poate, nimic nu ar
surprinde mai mult, acum, când la câteva sute de kilometri de graniță, pândește
un pericol iminent, care – ferească Sfântul – dacă nu se va stopa, ne va
zgâlțâi din temelii nu numai bunăstarea, ci însăși ființa națională.
În ce mă privește, nu pot să pricep cât ne va mai
susține cu fonduri UE – dacă, cu adevărat, ne-a susținut vreodată, dezinteresat
– și cât ne vom mai baza noi pe anagajamentele altora, din comunitatea în care
suntem tratați la second hand sau de aiurea, să ne mai rezolve problemele
interne, căci de cele externe nici nu mai poate fi vorba, în afară de
manipulări păguboase.
De la un timp, în spațiul virtual circulă fel de
scenarii cu privire la viitorul acestei țări, pusă de Dumnezeu pe coordonate
între care se intersectează interese de toate felurile, și nimeni, absolut
nimeni, dintre cei cu autoritate nu încearcă să le contracareze în vreun fel,
adăpostindu-se, chipurile, în umbra politicii „precaute”. Și, în timp ce noi nu
vrem să deranjăm pe nimeni, alții ne lucrează și își fac planuri pe socoteala
unor ținuturi, care nu le-au aparținut niciodată. Mai mult, profitând de
naivitatea – ca să nu folosec alte invective, în sarcina celor în drept – ne
adâncesc în prăpastia, care se cască sub noi și vor să ne distrugă în fel și
chip, inclusiv prin împingerea într-un război, cu care n-ar trebui niciodată să
avem de-a face.
Seară de seară, la televiziuni, încurajați de
aparențe, protagoniști dezgoliți intelectual și, adesea, moral, vin și perorează
inepții, care nu au nicio legătură cu bunul mers al societății și se dau în
stambă cu vorbe grele, încercând să ne convingă că, odată cu ei – dacă le
acordăm votul, bineînțeles – pe canalul dâmbovințean va curge lapte și miere.
Nicio viziune, niciun rost temeinic într-o viitoarea prestație, doar promisiuni
și minciuni doldora, omițând că, sub nasul dumnealor, mirosul social a căpătat
un iz insuportabil: salarii și pensii necorespunzătoare unui trai decent;
scumpiri fără de precedent; depopularea, prin migrarea tinerilor peste hotare;
degradarea învățământului și a moralei, spitale grav afectate și condiții de
care bolnavi se tem, neîncredere în justiție și atâtea altele.
Pentru toate acestea, fac vinovați pe alții, în
vreme ce nu oferă nicio garanție concretă că vor întreprinde altceva ci, cel
puțin la prima impresie, dau asigurări care nu au nicio acoperire în realitatea
românească, îndelung afectată de incultură, obediență, arivism, hoție și
trădare.
În rest, vorbe, un noian de injurii, care escaladează
dincolo de elemntarul bun-simț. Nu știu în ce măsură mai interesează pe cineva
în ce realizări sau pagube sunt implicați cei în activitate, din moment ce nu
există sancțiuni ori, dacă există, nicio autoritate nu se va sesiza vreodată.
Așa că, orice escamotare de la propria răspundere, din partea unora dintre
candidați este superfluă, când împricinații habar nu au cu ce se vor confrunta,
dacă vor fi aleși, și vorbesc doar așa, ca să se afle în treabă. Păi, cum să
faci schimbare cu asemenea jalnice personaje?!
Iată de ce ar fi necesar ca legiuitorul să impună
criterii exacte pentru cei propozabili, cărora în afară de lista cu susținători
ar trebui să li se ceară să vină și cu un program riguros, fiabil și
realizabil, despre al cărui standard să se pronunțe o comisie neutră formată
din specialiști cu recunoaștere. Altfel, cu intenții deșarte și cu manifestări
de bunăvoință, nu se garantează nicio mutație în bine, indiferent de nivelul
pentru care se candidează.
În referire la schimbarea atât de mult dorită,
niciodată aceasta nu se va realiza cu indivizi care nu au dat satisfacție în
perioadele anterioare, dimpotrivă se vor perpetua și mai intens stările
necorespunzătoare. Da, țara are nevoie, ca de aer, de o schimbare, de un alt
fel de drum pe care să înainteze nealterată de fel de fel de obligații și
interese persoanale, cel mai adesea în dauna interesului general. Iar, mai mult
decât orice, are nevoie de stabilitate și siguranță, fără să fie pusă la
cheremul străinilor, care niciodată nu ne-au vrut binele. Omițând voit ori,
poate, din neștiință – ca să nu zic prostie – faptul certificat de realitatea
atâtor secole, și anume: „Țările puternice întotdeauna impun și domină, ele nu
au prieteni printre cei peste care se înscăunează și, în pofida oricăror alianțe,
nu se supun voinței acestora, uită repede de angajamentele, care nu le aduc
beneficii și nu acceptă nimic din ce nu le întărește supremația” (Apud
scenaristul, regizorul și scriitorul profesor universitar Visarion Alexa, o
mare personalitate a vieții culturale internaționale). De luat bine aminte de
către cei care încă au nevoie de minte, căci explicațiile dicționarului
„ortopedic” (sic!) niciodată nu vor fi îndeajuns pentru aceia care nu disting
nici măcar între noțiunile elementare, ca să înțeleagă ce presupune
administrarea treburilor de stat.
Fără vreun program mai acatării, care să scoată țara
din marasmul în care băltește de prea mult timp, fiecare partid sau formațiune
se străduiește să-și impună candidații, în sarcina cărora pun calități, la care
nici măcar aceștia nu au visat vreodată. Și, în lipsă de altceva mai bun ori
neavenit, încearcă să scoată carul popular din mlaștina în care, chipurile,
alții l-au împotmolit, cu aceiași opintitori. Adesea, obișnuiți să tragă sfori
și mai puțin să se înhame la căruță. Adică, la eforturi concrete, alături și în
folosul celor pe care se angajează să-i reprezinte. Iar, pe de lături – așa, ca
pentru încurajare sau, mai știi, pentru descurajare – latră fel de fel de
lighioane, care nu au nimic în comun cu interesul național. O veritabilă fabulă
națională, fără de nicio morală – mai degrabă, cu moralitate îndoielnică – ce
l-ar surprinde până și pe „părintele” Esop.
Campania electorală, începând de la eșalonul de
vârf, din pornire, ar fi trebuit să nu fie lăsată să se desfășoare la
întâmplare, ci să fie riguros contabilizată și, la nevoie, amendată, ca și în
acest fel, să nu se dea posibilitate celor care vor se profite de acel apanaj
„comunitar”, în penumbra căruia să ne fie desconsiderată constituția țării, ca
lege fundamentabilă opozabilă oricărei alte autorități și, prin fel de fel de
subterfugii, să ne fie amanetat viitorul. Parlamentul nu mai trebuie să permită
asemenea derapaje de la ceea ce ar trebui să presupună, cu adevărat, statul de
drept, iar justiția să-și facă datoria necondiționată de prevederi, care exced
interesului național. Acesta să fie și obiectiv fundamental al fiecărui
candidat, indiferent de partidul din care fac parte, și să înțeleagă clar că,
pe segmentul pe care îl va coordona, îi reprezintă, înainte de toate, pe
cetățenii români.
În altă odine de idei, dincolo de orice poziție
contrară, fie și în campanie, toate organele în drept trebuie să intervină
prompt și să asigure continuarea înfătuirii obiectivelor în derulare, cu
sancțiuni drastice în sarcina celor care nu asigură gestionarea judicioasă a
banului public. Iar, pentru oricine – indiferent de funcția în stat – se
îndepărtează ori, sub motivații contrarea dispozițiilor constituționale,
înstrăinează interesul național să se aplice cele mai dure măsuri. Pentru că,
indiferent de orice alt considerent, România nu este și nu va fi niciodată de
vânzare și nici la cheremul marilor puteri, din orice parte a lumii ar fi
acestea. Asta trebuie să fie clar tuturor, români și neromâni, aliați și
profitori, care profită de naivitatea și toleranța acestei nații.
Prin campania electorală, să se limiteze accesul în
Parlamentul European al acelora care sau dovedit că nu reprezintă cu cinste
România și, adesea, au votat în detrimentul țării. Chiar dacă, în prezent, se
dau în spectacol cu înfăptuiri, care nu le-au aparținut vreodată ori induc și
acced la idei străine de comportamentul, educația și morala creștină, de
tradiția națională și se lasă dominați de concepții și atitudini, ce se
repercutează negativ asupra tineretului, îndeosebi.
Suntem pentru susținerea UE, ne dorim să fim și să
ne manifestăm în cadrul acestei mari comunități, dar numai între parametrii de
egalitate și respect reciproc, fără să achiesăm la ceea ce nu este specific
poporului român, numai ca să facem pe plac unora sau altora. Cunoscut fiind că,
de la obediență, până la subjugare, pragul este atât de fragil și de periculos.
Iar, dacă este vorba să facem o schimbare, să nu omitem că trebuie să
participăm la comunitatea europeană în condiții de reală reciprocitate și de
egalitate, fără să facem rabat de la interesul românesc și de la ceea ce
presupune mândria noastră națională.
Campania electorală este o etapă extrem de
interesantă, care poate să ofere învățăminte dintre cele mai importante, de
atenționare, ca și de luare aminte, nu numai pentru noi românii, ci și pentru
aceia care, parteneri fiindu-ne, încearcă să se detașeze și să se situeze cumva
deasupra celorlați. Să nu admitem așa ceva niciodată, pentru că a fi român
respectat este mai mult decât o sintagmă, este o efigie de țară. De țară, care
s-a confruntat cu atâtea și-atâtea, bune și mai puțin bune, într-un spațiu
strategic, în care interesele celor care s-au considerat mai marii lumii,
întotdeauna au fost în contrast, dar niciodată nu ne-au depășit voința și
încrederea în reușită. Pentru că, dincolo de orice alte considerații și
manifestări, în situații deosebite și în momente cardinale românii au
demonstrat că știu să se grupeze și să dovedească tuturor că sunt patrioți
adevărați. Au diplomația lor înnăscută, care nu este la îndemâna oricăruia și,
în marile încercări istorice, au dovedit că sunt capabili să se revigoreze la
unison. Nici nu poate fi altfel, din moment ce unul dintre cei mai mari
diplomați ai lumii a fost distinsul conațional Nicolae Titulescu.
[1] Comunicatul
de presă al Bănci Naționale a României din 12 aprilie a.c.
Autor:
General-locotenent (r) Grigore Stamate, Membru al Fundației Europene Titulescu
Preluare:
art-emis.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu