„Mai demult erau ani întregi, câte 2-3 ani, și câte 4 ani, în care nu murea nimeni în sat”, spunea bunica într-o discuție de duminica, cu ai mei stând la masa de piatră sub „mărul țitron”.
La ce mă gândesc, mă întreabă Facebook. El care ne-a învățat să fim, să iubim și să murim aici în spațiul virtual, îmi aduce vestea incredibilă a stingerii poetei și prietenei noastre Ioana Ileana Ștețco. Scrise 5 volume lirice: Phoenix vecina, 2010; În doze suportabile, iubirea, 2011; Timpul sub acoperire, Școala de fete, 2013; Ai să dai seama, Doamnă!, 2016.
Evident mă gândesc la loviturile absurde pe care le primim, ca și cum cineva ne-ar sfărâma o clipă mintea, țeasta,vederea!
La destinele noastre evanescente, doar gânduri și cuvinte!
La cei care pleacă intempestiv dintre noi! La cei cu care ne-am obișnuit să ne vedem și să-i vedem prin țesătura lumii noastre, ca frați, ca prieteni, ca ființe-reper și pe care deodată cineva ni-i răpește fără drept de apel, fără putința de-a opri aceasta. La cei cu care ne vedem rar dar ne face bine să știm că există acolo undeva departe sau undeva aproape și că țin rezistentă arhitectura lumii. Nu apuc să-mi consum uluirea și tristețea veștii că IOANA ILEANA ȘTEȚCO a murit, că de îndată primesc mesaj de la Irina Petraș că s-a stins profesorul IOAN DERȘIDAN de la Oradea!
Tot oameni minunați, tot oameni splendizi și relativ tineri părăsesc lumea noastră! Chiar parcă și-a propus cineva să secere rândurile literaților. Absurd, Inacceptabil! Ce tristețe imensă! Drum lin în Lumina cerească distinse Domnule profesor! Amintire perpetuă discuției noastre din acea după-amiază de vară la Baia Mare, când elogiam Alma Mater clujeană evocându-ne iluștrii profesori de acolo. Ne scânteaiu aceleași idei. Adio, profesore! Cine s-ar fi gândit că atât de repede, atât de intempestiv!
Cine se putea gândi, în luna mai, când am fost la Cluj, la evenimentul lansării cărții lui Ion Pop, „Lucian Blaga - Universul liric”, că Ileana nu va mai vizita vreodată Clujul, că noi , Eu, Ileana și Nicu Scheianu, nu vom mai călători aici pe pământ împreună prin pusta transilvană-someșeană, că nu vom mai poposi la o cafea la Cășei sau pe pajiștea unor maluri de ape, să admirăm verdele de mai și de rai al dealurilor Măgoajei, că nu vom mai schimba cuvinte și idei într-un dialog lung cât drumul Clujului...Cine? Ei, dar „Drumul Clujului se gată,/Al dorului niciodată”, zic versurile populare...Cine s-ar fi gândit că nu o vom mai vedea pe Ioana Ileana, când, la Zilele revistei „Nord literar”, cu trei săptămâni în urmă, ne-a spus câtorva care eram în preajmă: „Vreau să vă salut și să vă spun că eu voi merge pentru o vreme în spital pentru un tratament și.....”. „ - Sănătate multă, Ileana ! Să ne vedem cu bine când revii!”, i-am zis eu. Și nu bănuiam că nu va mai reveni, și nu pot să cred că ființa ei s-a destrămat deja ca un fum și că personalitatea ei s-a evaporat undeva în văzduh de unde poate ne privește zâmbind.
Am discutat mult în întâlnirile noastre la Baia Mare, am schimbat opinii, am scris despre cărțile ei, am apreciat talentul ei și efortul de a se dărui poeziei...Ioana Ileana Ștețco era membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj-Napoca. „Feminitate, zeitate, delectare și supliciu într-un criptic excurs liric” era comentariul meu la ultima ei carte edită din 2016, și cred că am cuprins în cuvintele mele chiar tiparele afirmării personalității ei lirice.
Adio, Ileana! Drum lin în cer, în Lumina Veșniciei Tatălui! Ție, poetei IOANA ILEANA ȘTEȚCO! Fie-ți pământul odihnitor și amintirea perpetuă! Versurile tale vor umple golul lăsat de tine acolo, în sălița de la reprezentanța USR Maramureș, Fii neuitată, draga noastră Ileana!
P. S.
Azi, la o zi după vestea stingerii Ioanei Ileana Ștețco și a lui Ioan Derșidan, aflu de stingerea unei alte femei sensibile, cunoscute mie, fostă elevă a Liceului Petru Rareș Târgu Lăpuș, autoare a câtorva plachete de poezii - CORNELIA VAIDA ar fi murit, s-ar fi stins, ar fi trecut vămile eternității. Consternare, coșmar, nu pot să cred! Dar până la urmă, se confirmă vestea și cu lacrimi în ochi, accept realitatea….
Terezia FILIP
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu