Darurile duhovnicești și bucuria nespusă a întâlnirii cu Mântuitorul Hristos continuă și prin proslăvirea Botezului Domnului – numit atât de frumos de înaintașii noștri Teofania ori Boboteaza.
Bucuria sărbătorilor continuă! Am călătorit
duhovnicește la Betleem și ne-am închinat Pruncului Sfânt asemenea magilor de
la Răsărit. Ba mai mult, ne-am primenit peștera sufletelor noastre și l-am primit pe Sfântul Copil chiar în taina
ființei noastre. Am colindat și am primit colindători, aducând prin colind fior
sfânt de cântare cerească; a opta zi am
fost martorii când Maria, Maica Sfântă, a plinit rânduiala legii și a pus
numele Iisus odorului ei. Deopotrivă, am asistat la cumpăna dintre ani, cu
sufletele pline de emoție la întâlnirea timpului cu veșnicia, participând la un
„revelion„ cu totul excepțional, priveghind cu Dumnezeu, cel ce a făcut
vremurile și stăpânește veacurile. Darurile duhovnicești și bucuria nespusă a întâlnirii cu
Mântuitorul Hristos continuă și prin
proslăvirea Botezului Domnului – numit atât de frumos de înaintașii
noștri Teofania ori Boboteaza.
Se pare că anul acesta nu vor fi viscole și geruri
năprasnice ca odinioară, când poporul credincios trebuia să înfrunte suflarea
viforului ca să ajungă în sfintele locașuri pentru a se împărtăși cu aghiasma
mare. Dealurile ninse, florile de gheață, lumina mohorâtă a lui ghenar dădeau
sărbătorii alura de poveste. Chiar dacă
anul acesta cerul nu va voi să cearnă peste noi ninsori, iar luna lui ghenar va
fi neașteptat de generoasă cu temperaturi pozitive, slava și măreția praznicului nu suferă
știrbire căci este o sărbătoare de reînnoire a botezului nostru, prin care a început relația veșnică de viață și iubire
cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Boboteaza aduce bucurie în viața
noastră și pentru că noi prăznuim arătarea Domnului în lume la vârsta de 30 de
ani, după ce în taină, în ascultare și rugăciune a crescut și S-a sfințit în
firea Lui pământeană, pregătindu-Se pentru lucrarea mântuitoare. Praznicul
Teofaniei sau arătării Domnului în lume, ne mai bucură și prin faptul că odată cu trupurile sfințim
prin aghiasma mare și casele, fântânile, pământurile, gospodăriile noastre,
locurile de muncă, mașinile cu care ne deplasăm, spațiile în care ne desfășurăm
activitățile cotidiene.Prin aceasta sfințire se bucură toată făptura, arătând
că Dumnezeu nu este doar biserică, ci prezent pretutindeni. O veche zicală
românească spune că „omul sfințește locul”. Cum îl sfințim, oare? Insul înstrăinat
de Dumnezeu nu poate sfinți nimic. Duhul Domnului prezent în om sfințește și
binecuvintează tot ce-l înconjoară. Numai în măsura în care năzuim să ne
sfințim viața noastră prin legătura nezdruncinată pe care trebuie s-o avem cu
izvorul vieții și al sfințeniei, cu Dumnezeu, vom reuși să împlinim vorba din
bătrâni.
Înainte de luminatul praznic al Bobotezei, în ajun,
Biserica a rânduit zi de post, chiar dacă aceasta este zi de duminică, marți
sau joi sau orice altă zi din săptămână. Deja am auzit voci nedumerite. Cum să
fie harți miercuri sau vineri, iar duminică, marți ori joi să fie ajunare?
Unii, mai inventivi, chiar au „oferit” o alternativă… amuzantă, ca să nu-i spun
altfel: să ținem post miercuri sau vineri, când e dezlegare la mâncăruri de
dulce, în contul postului din ajunul Bobotezei și… ar fi mai la îndemână. Vă
închipuiți că este o înșelare. În Ortodoxie nu sunt valabile astfel de
„tranzacții” ori schimburi de zile, de postiri. Chiar dacă pentru unii ar părea
curios să țină post aspru în altă zi în afară de miercuri sau vineri, rânduiala
trebuie respectată și, ca să o putem împlini, ar trebui să și înțelegem de ce
Biserica a prevăzut această zi de postire în ajunul Bobotezei? Ziua de 5
ianuarie are o semnificație aparte căci este premergătoare unei mari minuni pe
care Dumnezeu a făcut-o cu omul, după Nașterea Mântuitorului Hristos cu trupul.
Este vorba de faptul că omul își va pune mâinile pe creștetul Domnului, a
Creatorului său. Și cum să nu postim într-o astfel de zi, pregătindu-ne pentru
excepționala întâlnire dintre Creator și creatură! Mai postim și pentru că în
ajunul Bobotezei se oficiază slujba Aghiasmei Mari, cu care preoții merg pe la
casele credincioșilor și le sfințesc. După rânduială trebuie să gustăm din apa
cea sfințită, or acest lucru nu-l putem face decât în stare de post și
rugăciune, de ajunare. Acest post de o zi este rânduit de Biserică și pentru
a ne reculege duhovnicește ca să
înțelegem cât mai deplin iubirea lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat, față de
noi oamenii. Desigur, postul din ziua premergătoare Botezului Domnului, are o
vechime foarte mare fiind păstrat din secolele IV-VI, când catehumenii se
pregăteau să primească botezul. După ce erau botezaţi, puteau să participe
pentru prima dată la Liturghia credincioşilor şi să se împărtăşească cu
dumnezeieștile merinde.
Dacă ajunul Bobotezei va cădea de luni până vineri
inclusiv, pravila bisericească prevede post aspru sau chiar negru. Se ajunează
până la ceasul al IX-lea, după care se consumă doar fructe și legume uscate ori
fierte, fără untdelemn. Dacă ajunul va cădea în zi de sâmbătă ori duminică,
atunci nu se mai face ajunare totală ci, după Sfânta Liturghie și slujba
Aghiasmei Mari se pot consuma bucate gătite și cu untdelemn.
Sursa:
NapocaNews
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu