Vinerea Mare anunță bucuria din Duminica Învierii!

Vinerea Mare este Ziua procesului și patimilor lui Hristos. Umilit, batjocorit, bătut și judecat pe nedrept, Iisus e torturat de soldații romani și răstignit pe cruce în dealul Golgotei din Ierusalim, între doi tâlhari. Filmul lui Mel Gibson, ”Patimile lui Hristos”, a surprins genial și sfâșietor drama și durerea sufletească și trupească a Mântuitorului în Vinerea Mare. Mai întâi Hristos a fost răstignit între Ana și Caiafa, apoi a îndurat procesul mincinos în fața procuratorului roman Pilat din Pont, care-L percepea pe Iisus ca un lunatic și nu a dorit să-L ucidă, dar sistemul politic și religios care conducea Israelul guvernat de Roma a dorit ca Mântuitorul să fie omorât pentru ca fariseii, cărturarii și rabinii să nu-și piardă puterea și controlul asupra populației. Iisus era perceput ca un revoluționar, care dorea să schimbe din temelii societatea iudaică, lucru care ducea la pierderea puterii și a bogățiilor de către super-casta care conducea poporul lui Israel la vremea aceea. Iisus nu a fost răstignit de farisei, cărturari și rabini pentru că se considera Mesia sau Fiul lui Dumnezeu, ci din motive mult mai prozaice și materiale. Conducătorilor din Țara Sfântă le era teamă că propovăduirea și mesajele lui Iisus să nu declanșeze o revoluție social-politică și morală, în care Ana și Caiafa împreună cu nomenclatura puterii iudaice de atunci să piardă puterea și privilegiile incomensurabile. Dacă Iisus nu ar fi dorit să schimbe sistemul religios al Israelului, nu ar fi fost trimis la răstignire. Teama de a pierde puterea și privilegiile i-a făcut pe conducătorii iudeilor să le ceară romanilor să-L condamne la moarte pe Iisus.

Vinerea Mare ne mai spune un lucru mare: că întotdeauna popoarele când sunt puse să aleagă, acesta îl aleg mereu pe Baraba, pe cel care este propus de sistem să reprezinte interesele… sistemului. Baraba era revoluționarul creat de sistem ca anti-sistem pentru a înșela masele. De fapt, Baraba a fost omul sistemului, cel al conducerii iudaice din epocă, creat pentru a seduce și controla masele în favoarea celor care dețineau puterea. Baraba a fost revoluționarul de serviciu, al celor care ca și femeia gârbovită vedeau lumea doar de la stomac în jos, spre imanent și imediat. Iisus e revoluționarul transcendenței care propunea lumii restaurarea omului după Chipul lui Dumnezeu. Mântuitorul propunea ca iudeii să ridice privirea din pământul imanenței spre cerul transcendenței, să se transfigureze și des-pătimească restaurând omul în Om, ca și Chip al lui Dumnezeu. De fapt, Iisus era cel mai revoluționar dintre toți. El a arătat drumul spre Împărăția lui Dumnezeu. Iisus propovăduia ca omul să se ridice din Căderea adamică și să redevină Fiu al lui Dumnezeu prin credință. Cu toții știm că în fața pretoriului mulțimile l-au ales pe Baraba nu pe Iisus, fapt ce l-a uimit pe Pilat din Pont, l-a auzul strigătelor mulțimii la adresa Mântuitorului.

Atunci s-a întâmplat un fapt istoric care străbate secolele până astăzi în durata lungă a istoriei: Deși nu i-a găsit nici o vină lui Isus, la strigătele mulțimii – „Răstignește-L, răstignește-L!”, ca să arate nevinovăția sa, „Pilat s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii zicând: „Nevinovat sunt de sângele Acestui Drept. Voi veți vedea.” Iar tot poporul a răspuns și a zis: „Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri.” (Matei 27:24-25). Vinerea Mare ne învață că popoarele conduse de elite corupte aleg mereu imanentul, degradarea și materialul. Îl aleg pe Baraba, omul pus de sistem să amăgească poporul și să înșele imperiul, pentru păstrarea privilegiilor. Alegerea lui Iisus de către popor ar fi însemnat ”sfârșitul istoriei” și venirea parusiei atunci în anul 33 d. Hr. Dacă s-ar fi întâmplat așa nu s-ar fi transformat omul prin Cruce pentru a se răstigni păcatele de după cădere. Crucificarea lui Iisus ne arată calea des-pătimirii, răscumpărării și mântuirii pentru Înviere în așteptarea tensionată și asumată la a doua venire a Judecății de Apoi. Iisus este Crucea și Calea uciderii păcatului strămoșesc și restaurarea umanității prin El pentru a fi din nou, noi oamenii, Adam, adică omul după Chipul lui Dumnezeu. Paradoxal, Vinerea Mare prefigurează în mijlocul tragediei hristice bucuria din Duminica Învierii și victoria transcendentului asupra imanentului. Veșnicia ne-a ales să fim ca Iisus nu ca și Baraba. De Vinerea Mare, din copilărie îmi venea să strig în gura mare pe străzile întunecoase ale comunismului și ateismului din cartierul Mănăștur: Hristos a Înviat! Vestea bună pentru cei care cred și vestea rea pentru cei care nu cred și îl au model pe Baraba în viață. Hristos a Înviat!

 Ionuț Țene