Din puțul gândirii lui ...VeDeM

„Pentru început pun o anumită întrebare. Cine vrea poate răspunde la comentarii, cine nu, nu.

Domnilor scriitori, ziariști și critici literari care sunteți directori sau redactori șefi ai unor reviste de prestigiu, puteți spune că poeziile care le-ați publicat dumneavoastră în revistele care le coordonați, „sunt risipite”? Dacă marele poet național, Geniul poeziei românești Mihai Eminescu a publicat unele poezii în revistele pe care acum le conduceți dumneavoastră, puteți spune că poeziile respective „sunt risipite”, sau că „le-a risipit”? De asemenea se spune , nu doar despre mari poeți ci și de poeții mai puțin cunoscuți că dacă au publicat poezii în unele reviste conduse de dumneavoastră, înainte de a fi incluse în volum, „le-au risipit”? Așa au spus foarte mulți scriitori, critici literari și ziariști. Nu eu am spus asta, ci am citat din ce au spus nenumărați scriitori, foarte mulți ca să am spațiu pentru a-i include aici, sau pentru a nu include doar pe unii, și să uit pe cineva, ca apoi să produc polemică. Dacă Nicolae Labiș, cel care a fost supranumit de unul dintre cei mai mari critici literari ai vremii, a fi „Un nou Luceafăr al poeziei românești”, și considerat a fi cel mai mare poet român în viață, la vremea sa din România, după Tudor Arghezi, a publicat pe lângă capodopera literaturii române „Moartea căprioarei” și alte poezii de mare valoare din creația sa, în revistele care acum le coordonați dumneavoastră, puteți spune (după spusele altora) că aceste poezii „sunt risipite”? La fel dacă alți poeți mai mult sau mai puțin cunoscuți au publicat poezii în aceste reviste, se poate spune că X sau X a strâns în volum poeziile risipite ” în aceste reviste. Dumneavoastră spuneți că „sunt risipite” sau păstrate la loc de cinste? Eu doar vă mai întreb: În ce”manieră” și-au permis să spună așa ceva despre poezii publicate la loc de cinste în unele dintre cele mai prestigioase reviste din Romania, coordonate de dumneavoastră? Până raspunde cineva, răspund eu. Și-au permis dintr-un anumit orgoliu, invidie și răutate, mai mult să determine, sau să îndoctrineze prin această șmecherie pe unii să nu publice înainte de alții care sunt într-un anumit cerc de prieteni, sau într-o anumită gașcă. Dacă spun gașcă, mă refer așa cum am mai spus în unele articole, citez să nu se creadă că am plagiat. Însă chiar dacă nu aș fi scris sub formă de citat, este o frază scrisă de mine. „Când spun”gașcă” mă refer la grupare restrânsă de persoane, nu la o anumită formațiune literară constituită oficial”. În fond a risipi, sau că cineva și-a risipit unele produse, înseamnă după cum bine știți, că le-a folosit fără noimă, pe ceva inutil. Însă când cineva își expune prin talent undeva la loc de cinste creațiile , înseamnă succes, performanță, renume, faimă, prestigiu, însă unii n-au spus așa, deși au știut asta, ci au spus probabil din orgoliu, invidie, rautate, că au fost risipite. Dumneavoastră ce spuneți?”

 Vasile Dan Marchiș

fondatorul revistei SINTAGME CODRENE