ca o amară, mare pasăre marină,
nenorocul pluteşte peste căminele de nefamilişti
din strada olteţului 15.
aici nu stau decît doar cei ca noi. aici
viaţa se bea şi moartea se uită.
şi nu se ştie niciodată cine pe cine, cine cu
cine şi cînd şi la ce.
doar vîntul aduce uneori miros de fum şi zgomot de arme
dinspre cîmpiile catalaunice.
cînd urci la noi, amice, ai grijă: la uşă o să te întîmpine pă-
duchele de san-josé. e paznic aici, o să ţi se gudure la
picioare, o să-ţi zică dă-mi nene cinci lei să te trec apa, uşa
e-nchisă, ăştia mă lasă tot timpul afară, m-au întemniţat afară.
tu nu-l crede, amice, tu nu ştii, a venit ieri administratorul
l-a făcut şef peste tot palierul, el este cel care cîrmuieşte acum
camera asta, corabia asta blestemată de sub care apele s-au tras
şi a rămas încremenită aici, la etajul trei.
deci plăteşte-i, amice, el e cîrmaciul, se clatină mereu
ca-n vechime cînd vasul sălta peste ape.
iar dacă-njură ascultă-l cucernic: el cînd înjură
se roagă. aşa cum fac toţi aici.
aşa ai să faci şi tu curînd.
aici nu stau decît doar cei ca noi.
aici viaţa se bea şi moartea se uită.
numai în rare clipe de căinţă şi credinţă, noaptea,
zidurile se subţiază, se alungesc, se înalţă
ca un giulgiu tremurător îmbrăcat de un trup nelumesc.
dar nu se trezeşte nimeni şi dimineaţa căminul e iar o
cămaşă boţită din buzunarele căreia ieşim numai noi şi atît,
numai noi şi atît.
aici nu stau decît doar cei ca noi.
aici viaţa se bea şi moartea se uită.
***************
* Poem din volumul: Pop Ioan Es., „ieudul fără ieșire”, Bistriţa; Constanţa, Editura: Charmides, Ninpress, 2009, p. 13.
Sursa: e-Bibliotheca septentrionalis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu