20 iulie - Sfântul Ilie: Tradiții și obiceiuri

În calendarul creștin-ortodox, ziua de 20 iulie este dedicată Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai importanți proroci ai Vechiului Testament.

El este venerat atât pentru puterea sa spirituală, cât și pentru rolul său de apărător al credinței și de aducător al ploii, fiind totodată un personaj central în tradițiile populare românești. Sărbătoarea este însoțită de numeroase obiceiuri și credințe care reflectă simbioza dintre religie, natură și cultura populară.

Cine a fost Sfântul Ilie

Sfântul Ilie a trăit în secolul al IX-lea î.Hr., în regatul Israelului, în timpul domniei regelui Ahab. Originar din cetatea Tesba din Galaad, este cunoscut drept un proroc care a apărat cu înverșunare credința în Dumnezeu într-o vreme de apostazie generală. A fost un instrument al dreptății divine: a provocat o secetă de trei ani și șase luni, a înviat un copil, a chemat foc din cer pe muntele Carmel și, în final, a fost ridicat la cer într-un car de foc, tras de cai înaripați.

Figura sa a fost preluată în folclorul românesc și transformată într-un simbol cosmic al tunetului, fulgerului, grindinii și al ploii. Este considerat stăpânul cerului în timpul verii și un justițiar ceresc care pedepsește răul.

Semnificația religioasă

Din punct de vedere religios, ziua de 20 iulie este una de mare sărbătoare în calendarul ortodox. Credincioșii participă la Sfânta Liturghie, unde se roagă pentru ploaie în timp de secetă, pentru sănătate, dar și pentru protecție împotriva furtunilor și a trăsnetelor. În această zi se face și pomenirea celor adormiți, fiind obișnuită împărțirea de colivă, fructe (în special mere), faguri de miere și alte alimente.

În multe zone din țară, Sfântul Ilie este văzut ca un intermediar între Dumnezeu și lume, cel care aduce ploaia necesară culturilor și pedepsește păcatul prin focul ceresc.

Obiceiuri și datini populare

Tradițiile legate de sărbătoarea Sfântului Ilie variază de la o regiune la alta, dar păstrează un nucleu comun, profund legat de agricultură, vreme și superstiții.

 Zi de odihnă și interdicție de muncă

Este o zi în care nu se lucrează. Orice activitate fizică este interzisă – de la muncile agricole până la cele casnice. Se spune că cei care lucrează în această zi pot fi trăsniți sau vor avea recolta distrusă de grindină. Respectarea sărbătorii aduce binecuvântare asupra casei și familiei.

Recoltarea mierii. Răscolul stupilor

O tradiție importantă este recoltarea mierii noi, numită și „miera de Sfântul Ilie”. Apicultorii deschid stupii pentru prima oară în an, iar mierea obținută este considerată curată și tămăduitoare. Ea se oferă în dar, se folosește în scopuri medicinale sau se duce la biserică pentru a fi sfințită. Stupii sunt stropiți cu agheasmă pentru a fi protejați tot anul.

Culesul plantelor de leac

Femeile și fetele merg la câmp sau pe dealuri, dimineața devreme, pentru a culege plante de leac precum busuiocul, pelinul, cimbrișorul sau sunătoarea. Acestea se păstrează la uscat și sunt utilizate pentru ceaiuri, ritualuri de purificare, descântece și tratamente tradiționale.

Pomana cu mere și faguri

În unele regiuni, se dau de pomană mere galbene, faguri de miere, porumb fiert și colaci, în special în memoria celor adormiți. În mentalitatea populară, se crede că aceste daruri ajung la sufletele celor din lumea de dincolo, care sunt eliberați pentru o zi de Sfântul Ilie.

Târgurile de Sfântul Ilie

Sărbătoarea este marcată și prin organizarea de târguri și iarmaroace, unele dintre ele cu tradiție seculară. Printre cele mai cunoscute se numără Târgul de la Făget (județul Timiș), Băișoara (Cluj) sau Târgul de pe Muntele Găina. Aceste evenimente adună comercianți, meșteșugari, agricultori și localnici din zone întinse, fiind totodată prilej de întâlnire, veselie și chiar „alesul ursitului” pentru tinerii necăsătoriți.

Credințe și superstiții populare

Sfântul Ilie este în mentalitatea populară o figură duală – temut și respectat, impulsiv dar drept. Se spune că trăsnește atunci când este supărat pe cei păcătoși sau când vrea să curețe lumea de rău.

Dacă plouă de Sfântul Ilie, urmează un an roditor.

Dacă este senin, anul agricol poate fi slab, cu secetă.

Tunetele și fulgerele din această zi sunt considerate semne că Sfântul Ilie cutreieră cerul în carul său de foc.

Nu este bine să te adăpostești sub pomi în timpul furtunii – aceștia pot fi trăsniți de sfânt.

Se spune că în această zi Sfântul Ilie își aruncă biciul de foc peste pământ și din locul unde cade iau naștere plantele de leac.

Echivalentul sărbătorii în alte culturi ortodoxe

În alte țări ortodoxe, Sfântul Ilie este de asemenea sărbătorit, dar cu unele particularități. În Grecia, i se spune Profitis Ilias, iar multe biserici construite pe vârfuri de munte îi sunt dedicate, semnificând apropierea de cer. În Serbia și Bulgaria, este văzut ca un sfânt justițiar, adesea invocat în perioade de secetă.

C.L.