A fost frumos cât a mai fost
a fost frumos și-o să mai fie
ca un păcat în zilele de post
a fost frumos în crucea zării
o zare nezărită până ieri
o lotcă ancorată-n largul mării
vorbea de moarte și-nvieri
a fost frumos cum n-o mai fi
nimic din tot ce ne-o mai paște
între cuvinte-om răstigni
o șoaptă din tăcere se va naște
vor arde arbori crengi copaci
pe trunchi vom scrijeli povești
ne-om aminti pe rând de daci
în nopțile cu nopți celești
pe ceru-nalt va crește o lumină
și n-o să știm de cum veni
e vina mea a mea fu vină
că n-am putut lumina primeni
m-ar pedepsi amiezile pe rând
m-ar sfâșia perfidele-nserări
copil m-am tăvălit în prund
adult m-am dus spre nicăieri
bătrân de-acuma numa șed
am părul alb și tâmple joase
când amintirile-mi desmierd
mă doare tot până la oase
dar stau că statul nu-i zăbavă
atunci când statul e-alambic
îi cânt luminii de-o octavă
și n-o să vă mai spun nimic.
Ioan Romeo ROȘIIANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu