Cred într-un singur principiu
fundamental: omul este stăpânul propriei vieți.
El își câștigă libertatea prin muncă,
prin inițiativă, prin curajul de a risca și de a păstra ceea ce produce.
Nu cere voie, nu se ploconește, nu
așteaptă „aprobarea” unui birocrat.
Un om liber creează, muncește și decide
singur.
Dar România de azi nu este condusă de
acest principiu. Este condusă de logica inversă: statul ca stăpân, cetățeanul
ca supus.
Statul îți transformă succesul în vină
și prosperitatea în infracțiune.
Îți vânează câștigul cu taxe excesive,
îți paralizează inițiativa cu controale abuzive și îți aruncă în față retorica
de asmuțire a bugetarilor privilegiați împotriva celor care produc.
Acești bugetari de lux nu vor „binele
public”.
Vor roadele muncii tale – prin
taxe, impozite, contribuții, TVA – pe care statul le adună nu pentru școli
mai bune sau drumuri mai sigure, ci pentru a hrăni o castă de directori cu
sporuri peste sporuri, norme de hrană, bani de haine, tichete fără număr și
privilegii inventate.
Aceasta nu este economie de piață. Este
capitalism de cumetrie: un sistem în care banii tăi sunt luați cu forța și
împărțiți între cei care fac legile pentru ei, nu pentru tine.
Și asta e cea mai mare ipocrizie: statul
român nu își asumă niciun risc, nu investește în munca ta, nu împarte
pierderile tale – dar își ia partea din profit, ca un acționar lacom care
nu a contribuit cu nimic.
De la Mises la Milei, lecția e aceeași:
libertatea nu ți-o dă nimeni. Ți-o iei și o aperi.
Apără-ți munca, apără-ți libertatea
– altfel, monstrul numit stat îți va lua tot și nu îți va da nimic înapoi.
Autor: Eduard Koler
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu