luni, 18 august 2025

Europa și imigranții

                                                   de Gheorghe Pârja

După cum se știe, fenomenul imigrației este vechi de când lumea. Am învățat și la școală despre popoarele migratoare, care au cutreierat multe pământuri și s-au așezat ba ici, ba colo și cu vremea și-au făcut state, ca apoi să devină serioase forțe de ocupație. Noi am trăit această istorie cu reverberații până în ziua de astăzi. După conturarea statelor naționale și în Europa fenomenul imigrației a început să fie privit cu prudență, fiind unul perturbator. De aceea au fost date legi pentru a proteja identitatea de limbă și teritoriu. Și sisteme de apărare. Mai spre zilele noastre, imigrația a devenit o serioasă problemă de stat. Care cuprinde în special țările mai dezvoltate.

S-au produs conflicte interne, rebeliuni chiar în unele țări precum Siria, care au făcut ca numeroase grupuri să-și ia lumea în cap. Au țintit țări cu traiul mai bun. Spiritul umanitar a fost învins de numărul mare de imigranți. Dar să nu uităm că și lipsa forței de muncă din Occidentul european a făcut posibilă imigrația, cu voie de la stăpânire. Doar că povestea a cuprins dimensiuni alarmante. Ceea ce l-a făcut pe vicepreședintele american JD Vance să afirme recent că Europa se sinucide civilizațional refuzând să controleze frontierele. A luat ca țară de analiză Germania. Într-un interviu din Fox News, publicat în perioada în care președintele Trump se afla în Scoția, spune domnul JD Vance: „Când ai o țară ca Germania, unde aduci câteva milioane de străini din țări care sunt total incompatibile din punct de vedere cultural, atunci nu mai contează ce gândesc despre Europa. Germania se va sinucide, sper să nu facă asta, pentru că îmi place Germania și doresc ca această țară să prospere”.

Între noi fie vorba, afirmațiile americanului sunt o gură de oxigen pentru extrema dreaptă din Germania, aflată în ascensiune. Presa din Germania susține că țara are nevoie de cel puțin 400 000 de muncitori calificați în fiecare an. Asta în condițiile în care sunt 4 milioane de nemți, în putere de muncă, și primesc ajutoare sociale. Dar în Germania fenomenul are vechime. Totul a început cu muncitorii străini invitați în perioada de creștere economică, după ultimul război, sub cancelarul Adenauer. Din 1955, Germania a recrutat muncitori din Grecia, Italia, Spania, Turcia. Apoi, dreptul reunificării familiei a sporit numărul cetățenilor străini. Au fost încercări de limitare a fenomenului, însă succesul a fost limitat.

A venit viziunea cancelarului Angela Merkel, care a permis sirienilor să intre în Germania, nenumărați, deschizând astfel granițele și altor țări. Germania nu a făcut vreo analiză a migrației, cum au făcut Olanda, ori Danemarca. Și consecințele sunt evidente. Crește rata criminalității violente. În școlile publice, procentul elevilor din familii de imi­granți este de peste 42%. Se observă o fragmentare culturală și un sistem de sănătate supralicitat. Situația se agravează, însă guvernul nu pare îngrijorat. Se flutură steagul umanitar. În unele școli germane s-a renunțat la celebrarea marilor sărbători creștine, în favoarea evenimentelor de Ramadan.

Într-un documentar alcătuit de confratele Călin Marchievici, pe care mi-am rezemat câteva idei, spune că mii de cetățeni germani au ajuns să fie trimiși în judecată deoarece critică politica imigrației. Deși Frankfurt este primul oraș în care etnicii germani sunt minoritari la ei acasă. Nu-mi explic cum nemții au rămas indiferenți la acest fenomen. Poate argumentul culegerii sparanghelului să ne fie o explicație. Este trist când vicepreședintele unei țări străine pare mai preocupat de viitorul Germaniei decât clasa politică din țara lui Goethe. Fenomenul se apropie de noi. Guvernul Croației a emis 12 000 de permise de muncă pentru nepalezi, filipinezi și indieni. Problema imi­grației este abordată în ultima vreme în discursul politic european. Cum plastic spune confratele Călin, acțiunile politice în această privință sunt un fel de rearanjare a scaunelor pe puntea Titanicului. Îngrijorătoare asociere!

Înainte de alegeri, politicieni din Franța, Anglia, Germania promit să trateze mai serios imi­grația. Pentru ca apoi să nu facă nimic. Pun jurăminte în biserici, dar le uită peste noapte. Între timp, partidele extremiste își continuă ascensiunea pentru a ajunge la putere. Dacă ajung în fruntea popoarelor conducători slabi, fără viziune, să nu ne mai întrebăm de unde poate veni surpriza. Să privim și în grădina noastră. Inspectoratul General pentru Imigrări spune că peste 50 000 de permise de angajare în muncă au fost emise anul acesta pentru străinii care doresc să lucreze în România. Și în Baia Mare se simte prezența lor.

Am tot respectul pentru cei care doresc să muncească, dar nu trebuie să uităm eventuale consecințe. Precum cele observate în Germania și Franța. Dacă mai vrem să avem un stat național, cât se mai poate. Mai ales că lumea este într-o continuă schimbare. Și să nu uităm nici de emigrația românească, mult prea mare. Odată cu adoptarea celei de-a doua cetățenii, sau renunțarea la cetățenia română, sunt practici care reduc dorința de a reveni în țară. Fenomenul este caracteristic unei lumi mai libere. Dar nici politica românească de a-i aduce pe români acasă nu are consistență. Este multă propagandă. Fenomenul merită comentat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu