de Gheorghe Pârja
După cum se știe, fenomenul imigrației este vechi de
când lumea. Am învățat și la școală despre popoarele migratoare, care au
cutreierat multe pământuri și s-au așezat ba ici, ba colo și cu vremea și-au
făcut state, ca apoi să devină serioase forțe de ocupație. Noi am trăit această
istorie cu reverberații până în ziua de astăzi. După conturarea statelor
naționale și în Europa fenomenul imigrației a început să fie privit cu
prudență, fiind unul perturbator. De aceea au fost date legi pentru a proteja
identitatea de limbă și teritoriu. Și sisteme de apărare. Mai spre zilele noastre,
imigrația a devenit o serioasă problemă de stat. Care cuprinde în special
țările mai dezvoltate.
S-au produs conflicte interne, rebeliuni chiar în
unele țări precum Siria, care au făcut ca numeroase grupuri să-și ia lumea în
cap. Au țintit țări cu traiul mai bun. Spiritul umanitar a fost învins de
numărul mare de imigranți. Dar să nu uităm că și lipsa forței de muncă din
Occidentul european a făcut posibilă imigrația, cu voie de la stăpânire. Doar
că povestea a cuprins dimensiuni alarmante. Ceea ce l-a făcut pe
vicepreședintele american JD Vance să afirme recent că Europa se sinucide
civilizațional refuzând să controleze frontierele. A luat ca țară de analiză
Germania. Într-un interviu din Fox News, publicat în perioada în care
președintele Trump se afla în Scoția, spune domnul JD Vance: „Când ai o țară ca
Germania, unde aduci câteva milioane de străini din țări care sunt total
incompatibile din punct de vedere cultural, atunci nu mai contează ce gândesc
despre Europa. Germania se va sinucide, sper să nu facă asta, pentru că îmi
place Germania și doresc ca această țară să prospere”.
Între noi fie vorba, afirmațiile americanului sunt o
gură de oxigen pentru extrema dreaptă din Germania, aflată în ascensiune. Presa
din Germania susține că țara are nevoie de cel puțin 400 000 de muncitori
calificați în fiecare an. Asta în condițiile în care sunt 4 milioane de nemți,
în putere de muncă, și primesc ajutoare sociale. Dar în Germania fenomenul are
vechime. Totul a început cu muncitorii străini invitați în perioada de creștere
economică, după ultimul război, sub cancelarul Adenauer. Din 1955, Germania a
recrutat muncitori din Grecia, Italia, Spania, Turcia. Apoi, dreptul
reunificării familiei a sporit numărul cetățenilor străini. Au fost încercări
de limitare a fenomenului, însă succesul a fost limitat.
A venit viziunea cancelarului Angela Merkel, care a
permis sirienilor să intre în Germania, nenumărați, deschizând astfel granițele
și altor țări. Germania nu a făcut vreo analiză a migrației, cum au făcut
Olanda, ori Danemarca. Și consecințele sunt evidente. Crește rata
criminalității violente. În școlile publice, procentul elevilor din familii de
imigranți este de peste 42%. Se observă o fragmentare culturală și un sistem
de sănătate supralicitat. Situația se agravează, însă guvernul nu pare
îngrijorat. Se flutură steagul umanitar. În unele școli germane s-a renunțat la
celebrarea marilor sărbători creștine, în favoarea evenimentelor de Ramadan.
Într-un documentar alcătuit de confratele Călin
Marchievici, pe care mi-am rezemat câteva idei, spune că mii de cetățeni
germani au ajuns să fie trimiși în judecată deoarece critică politica
imigrației. Deși Frankfurt este primul oraș în care etnicii germani sunt
minoritari la ei acasă. Nu-mi explic cum nemții au rămas indiferenți la acest
fenomen. Poate argumentul culegerii sparanghelului să ne fie o explicație. Este
trist când vicepreședintele unei țări străine pare mai preocupat de viitorul
Germaniei decât clasa politică din țara lui Goethe. Fenomenul se apropie de
noi. Guvernul Croației a emis 12 000 de permise de muncă pentru nepalezi,
filipinezi și indieni. Problema imigrației este abordată în ultima vreme în
discursul politic european. Cum plastic spune confratele Călin, acțiunile
politice în această privință sunt un fel de rearanjare a scaunelor pe puntea
Titanicului. Îngrijorătoare asociere!
Înainte de alegeri, politicieni din Franța, Anglia,
Germania promit să trateze mai serios imigrația. Pentru ca apoi să nu facă
nimic. Pun jurăminte în biserici, dar le uită peste noapte. Între timp,
partidele extremiste își continuă ascensiunea pentru a ajunge la putere. Dacă
ajung în fruntea popoarelor conducători slabi, fără viziune, să nu ne mai
întrebăm de unde poate veni surpriza. Să privim și în grădina noastră.
Inspectoratul General pentru Imigrări spune că peste 50 000 de permise de
angajare în muncă au fost emise anul acesta pentru străinii care doresc să
lucreze în România. Și în Baia Mare se simte prezența lor.
Am tot respectul pentru cei care doresc să
muncească, dar nu trebuie să uităm eventuale consecințe. Precum cele observate
în Germania și Franța. Dacă mai vrem să avem un stat național, cât se mai
poate. Mai ales că lumea este într-o continuă schimbare. Și să nu uităm nici de
emigrația românească, mult prea mare. Odată cu adoptarea celei de-a doua
cetățenii, sau renunțarea la cetățenia română, sunt practici care reduc dorința
de a reveni în țară. Fenomenul este caracteristic unei lumi mai libere. Dar
nici politica românească de a-i aduce pe români acasă nu are consistență. Este
multă propagandă. Fenomenul merită comentat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu