A plecat dintre noi un om care a fost mai mult decât un politician. A fost o epocă. A fost puntea dureroasă, dar necesară, dintre România ruptă din lagărul comunist și România care învăța să respire, pentru prima dată, aerul libertății.
Să nu uităm că, în zilele în care dictatura se prăbușea în sânge și confuzie, vocea lui a fost printre puținele care au adus calm. A fost omul care a preluat conducerea unei țări în flăcări și a ținut-o întreagă. Cât de ușor am uitat că puteam fi și noi o altă Iugoslavie. Că fratricidul, revanșa, extremismul pândeau la colț, dar au fost ținute în frâu.
Sub conducerea lui Ion Iliescu, România a pornit – cu dificultăți, dar ferm – pe drumul pluralismului. A fost garantul primelor alegeri libere. A fost cel care a chemat partidele înapoi la masă, după decenii de tăcere impusă. A fost cel care, în ciuda trecutului său comunist, nu a încercat să reconstruiască dictatura, ci să o așeze în muzeul istoriei.
Să ne amintim cu onestitate: în anii ’90, când tranziția mușca din carne vie, când piața era o junglă și statul se clătina, Ion Iliescu a fost un factor de echilibru. A fost omul care a știut să țină România pe linia de plutire. Nu era perfect. Dar a fost acolo. Și, adesea, a fost singur.
România îi datorează multe: liniștea unei tranziții fără război, primele instituții democratice, Constituția din 1991 – una dintre cele mai echilibrate din Europa postcomunistă. Și, poate cel mai important: timpul. Ne-a cumpărat timp. Timp să învățăm să fim liberi.
A avut păcate? A greșit? Desigur. A fost fiu al unei epoci nedrepte și uneori și-a purtat amprenta. Dar istoria nu este alb și negru. Istoria adevărată e făcută din umbre și lumină.
Astăzi, când Ion Iliescu pleacă din această lume, nu pleacă doar un fost președinte. Pleacă un om care, cu toate controversele, a iubit România. Ne vom aminti de el ca de un om de stat care, chiar și cu imperfecțiunile sale, a iubit această țară și și-a dedicat întreaga sa viață construirii unui viitor mai bun pentru români.
Să-l plângem nu doar ca pe un om, ci ca pe o parte din noi. O parte pe care, oricât am vrea să o ignorăm, ne-a definit.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace pe Ion Iliescu – președintele cu inimă caldă într-o lume adesea rece. Ultimul senior al unei istorii zbuciumate. România îi rămâne datoare.
Radu CRISTESCU,
Vicelider la Grupul Parlamentar PSD Camera Deputaților
Lucrează la Comisia de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu