Astăzi se împlinesc 15 ani de când a plecat de lângă noi.
Absolvent al Universităţii clujene, a fost profesor de literatură universală, cadru didactic la Universitatea de Nord Baia Mare, director al Teatrului Dramatic din Baia Mare, consilier cultural, jurnalist la „Graiul Maramureşului”, parte din echipa de editare a revistei de cultură „Nord literar”- întru toate de prim rang, iar pentru mine, bunicu’ Radu .
Din puținele amintiri pe care le mai am pot să spun că am rămas cu câteva lecții de viață. Îmi amintesc că mică fiind, odată cu lăsarea serii, se închidea în biroul lui unde lumina rămânea aprinsă uneori până la orele dimineții. Asta pentru mine, retrospectiv privind, poate însemna doar că iubea ceea ce făcea! Ba chiar și prietenii lui îl caracterizau drept “un model de viață demn de urmat, indiferent de vârstă văzându-l cu ochii minții tot mai hotărât pășind spre culmi.”
Era genul de om care prefera ca noile sale apariții să se lanseze chiar în holul teatrului pe care îl conducea, iubit fiind chiar și de actorii mai noi, lucru care am înțeles că nu era de ici de colo.
Noi, familia, l-am iubit și mai mult și îi păstrăm vie amintirea, îi cinstim memoria și ne gândim mereu cu drag și dor la minunatul om. De un lucru sunt sigură, că va rămâne veșnic în sufletele celor care l-au cunoscut, iubit și apreciat.
Închei folosind câteva din titlurile poeziilor lui ca să spun ca ‘Numai în cântec’ îl mai intalnim, ‘Nici iarba’ nu mai e la fel fără el , când, ieșiți în natură, se așezau fluturii pe cartea lui când citea de liniște ce era și ne-ar plăcea să îl mai avem măcar o data in “Decembrie, acasă’ .
Medeleine Popa
Absolvent al Universităţii clujene, a fost profesor de literatură universală, cadru didactic la Universitatea de Nord Baia Mare, director al Teatrului Dramatic din Baia Mare, consilier cultural, jurnalist la „Graiul Maramureşului”, parte din echipa de editare a revistei de cultură „Nord literar”- întru toate de prim rang, iar pentru mine, bunicu’ Radu .
Din puținele amintiri pe care le mai am pot să spun că am rămas cu câteva lecții de viață. Îmi amintesc că mică fiind, odată cu lăsarea serii, se închidea în biroul lui unde lumina rămânea aprinsă uneori până la orele dimineții. Asta pentru mine, retrospectiv privind, poate însemna doar că iubea ceea ce făcea! Ba chiar și prietenii lui îl caracterizau drept “un model de viață demn de urmat, indiferent de vârstă văzându-l cu ochii minții tot mai hotărât pășind spre culmi.”
Era genul de om care prefera ca noile sale apariții să se lanseze chiar în holul teatrului pe care îl conducea, iubit fiind chiar și de actorii mai noi, lucru care am înțeles că nu era de ici de colo.
Noi, familia, l-am iubit și mai mult și îi păstrăm vie amintirea, îi cinstim memoria și ne gândim mereu cu drag și dor la minunatul om. De un lucru sunt sigură, că va rămâne veșnic în sufletele celor care l-au cunoscut, iubit și apreciat.
Închei folosind câteva din titlurile poeziilor lui ca să spun ca ‘Numai în cântec’ îl mai intalnim, ‘Nici iarba’ nu mai e la fel fără el , când, ieșiți în natură, se așezau fluturii pe cartea lui când citea de liniște ce era și ne-ar plăcea să îl mai avem măcar o data in “Decembrie, acasă’ .
Medeleine Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu