„Acum 10 zile eram undeva prin satele Bucovinei. M-am intersectat cu niște vechi prieteni din anii 90 împrăștiați pe tot globul și reveniți.
Unul dintre ei a fost misionar prin Asia Centrală - cunoscutele Stanuri din fostul URSS. O zonă complicată cu populație amestecată dominată de o lume musulmană dar altfel decât cea cunoscută nouă.
Amicul îmi povestește cum în ceva kișlak a decedat o femeie care se convertise la creștinism. O femeie care era apreciată de comunitate până s-a distanțat de comunitatea confuz religioasă dar dominată de influența comunității musulmane. O femeie care a vrut să-și refacă altfel viața personală și religioasă.
Dar după ce a murit, în una din serile de priveghi a apărut partea dură a comunității musulmane și au început să lovească, să schingiuiască în bătaie corpul neînsuflețit. Era ca un fel de răzbunare dar arăta foarte trist, tragic - greu de suportat. Trupul neînsuflețit bătut de cei ce nu acceptau o diferență.
Venind spre casă cu trenul m-am tot gândit la această poveste mai ales că acum termin o carte despre moarte.
Ieri citind presa și văzând reacțiile față de vestea internării în spital al fostului președinte Iliescu mi-a reapărut în minte această imagine.
Un amestec de ură cu bucurie și glume macabre pe seama unui bătrân - fie și fost președinte: bucuria și veselia față de moartea unui om.
Nu e treaba mea să evaluez aici viața unui om politic, a unui președinte. Dar reacția colectivă care vine culmea dinspre ”lumea bună” față de Iliescu nu ține de reflecția și practică politică ci de un ritual magic premodern și pre-politic de un primitivism fundamentalist greu de suportat. Lugubru.
Asta ne arată cât de jos suntem cu reflecția și practica politică. Și nu doar - nici uman nu stăm bine că de creștinism nu se mai poate vorbi.
Dar aici rămân la politic: fundamentalismul magic. Evoluția noastră politică e spre zero - noi nu reușim să depășim această relație fundamentalist magică cu un corp politic. Lipsiți total de capacitatea de analiză și practică politică ne aruncăm să dansăm pe mormântul și cadavrul unu fost om politic reducând o lume politică tare complexă la un ritual de tortură a unui cadavru.
Noi încă credem că Revoluția a fost un fulger fenomen natural ca o pedeapsă a sorții: și ca să nu se mai repete torturăm cadavrul, schingiuim mortul.
De fapt despărțirea de Iliescu va fi testul nostru suprem al epocii postcomuniste: vom depăși criza epocii canibale 90 doar atunci când vom fi capabili să ne despărțim politic și uman de Iliescu - de corpul lui politic, firește.
Dacă nu - vom tortura mai departe morții. Asta spune cam totul despre noi. Pace.
(Vasile Ernu, scriitor, pe Facebook)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu